Cuvantul de ordine a creat dezordine

intr-o lume

ce-si cauta un confort cu care

nu are ce face.

Invartejim cuvinte moderne,

cautam solutii pentru un trai usor,

ca mai apoi sa ne plangem ca

ne pica viata mura in gura.

Inventam metode prin care sa

ne obosim trupurile mult prea odihnite,

ne consumam energia in nimicuri

fara rost…

Dar mintea? Cu ea ce facem?

Rebus, poezie, roman politist,

jocuri de cuvinte,

filozofii mai mult sau mai putin

filozofate …

uitate sunt.

De ce sa caut rime,

de ce sa sterg si sa scriu iar,

sperand sa prind si ritmul,

de ce sa nascocesc idei nemaigandite?

Trei propozitii rupte

alandala

si gata-i poezia/poemul/minunea,

pe care multi o vor lauda,

cu toate ca

putini o vor citi si doar

cativa o vor pricepe.

Alelei,

feciori de lei,

nu ungeti mintea cu clei! :-P