Atunci când băiatul meu s-a decis să își deschidă blog, primul lucru pe care l-a făcut, ca noi toți, dealtfel, a fost să își aleagă un nume potrivit pentru ceea ce urma să fie căsuța lui virtuală. Considerând, ca orice tânăr de vârsta lui, că el le știe pe toate, că are propria viziune despre viață, unică, a ales o adresă complicată și un nume care, peste ani, nu va mai fi potrivit, dacă va dori să revină la blogărit (s-a plictisit destul de repede de scris). Numele blogului său: Fiind copil bloguri cutreieram.

A cutreierat vreo patru bloguri, timp de trei zile, atât cât ține o minune, după care s-a plictisit. A decis că nu este de el o asemenea activitate epuizantă și furăcioasă de timp liber. :) S-a întors la vechile lui activități, lăsând o perioadă blogul în așteptare. A mai trecut pe acolo când a fost nevoie. Se gândea chiar că ar fi trebuit să își aleagă numele blogului după ce își dădea seama dacă îi place sau nu să colinde blogurile. Ar fi putut alege un nume de genul:

Fiind copil toată ziua jucam LOL.

Fiind copil îmi plăcea să mă joc cu câinii din fata blocului.

Fiind copil refuzam să mănânc legume.

Fiind copil obișnuiam să culeg cireșe din pom în fiecare vară.

Fiind copil mă jucam ore întregi cu mașinuțele, fără să mă plictisesc.

Fiind copil îmi plăcea să studiez insectele care se așezau pe flori.

Fiind copil mergeam la țară doar pentru a mă da cu sacul pe deal, prin zăpadă.

Fiind copil făceam întrecere cu mama la alergat.

Fiind copil să fac enunțuri cu diverse cuvinte mi se părea cea mai ușoară treabă.

Fiind copil căutam mereu flori de liliac cu cinci petale.

Fiind copil mergeam des la magazin să cumpăr pâine.