Dormeam pe fotoliu, în locul meu preferat (singurul în care mi se permite să îmi tolănesc după-amiaza oasele obosite de alergătură). Îngerii câineşti mi-au trimis un vis ce părea aievea, un vis încărcat de culoare şi arome. M-am trezit brusc şi am urmat indiciile, în vreme ce mami naviga pe facebook fără să aibă habar de mine. Întâi m-am lăsat ghidat de mirosul apetisant, apoi le-am văzut formele şi m-am strecurat tiptil până la farfuria de pe masa din bucătărie. Cu puţin noroc, comoara putea fi a mea. Aveam nevoie doar de un plan bine pus la punct, de îndemânare şi de mult curaj.
Am sărit spre gâturile de pui fierte pentru pisici. Gustul lor delicios m-a făcut să mestec întâi lacom, apoi tot mai încet, privind mereu peste umăr. Teama că oasele vor trosni prea tare şi vor atrage musafiri neinvitaţi m-a silit să înghit nemestecate vreo două bucăţi. Când a intrat mami în bucătărie, atrasă de liniştea nefirească, în farfurie mai erau doar cinci gâturi de pui, cele mai subţiri şi mai puţin acoperite de carne. M-a certat, după cum mă aşteptam. S-a dus să cheme pisicile pentru a le oferi ceea ce rămăsese din festinul lor duminical.
Nu m-am putut abţine nici măcar de această dată. De cum a ieşit mami din bucătărie, am sărit cu labele pe masă, am întors botul într-o parte şi am prins, aproape ca şi croitoraşul cel viteaz din poveste, cele cinci gâturi în strânsoarea fălcilor. Pisicile să mănânce bobiţe, ca în fiecare zi! Nu e corect ca eu să mă mulţumesc doar cu un strop de carne, în vreme ce hoaţele astea sparg la oase cu toate măselele. Sau eu sunt hoţul, după cum susţine mami? Pare atât de supărată acum, încât îmi e şi teamă să îi amintesc că a venit ora să ne plimbăm… Adorm, ca în fiecare zi, cu mingiuţa… Ce viaţă de câine!
Îngerii câinești mi-au trimis un vis ce părea aievea, un vis încărcat de culoare și arome. Într-o lume parfumată de delicii interzise, am găsit o masă îmbelșugată, acoperită de bunătăți ce aveau să-mi înveselească boticul obraznic. Cu inima palpitând de entuziasm și ochii scânteind de nerăbdare, m-am aventurat pe tărâmul promis, ațintindu-mi atenția asupra bucatelor care mă strigau cu voce dulce.
Cu pași blânzi și mustățile tremurânde de nerăbdare, am ajuns în fața mesei pline de provocări gastronomice. Într-o clipă de îndrăzneală, mi-am făcut loc printre acele bunătăți irezistibile și am început să explorez fiecare colț al acestei comori ascunse. Înălțându-mă pe labele din spate, am reușit să ajung la nivelul delicios al aromei care mă învăluia, iar degetele agerente au găsit calea spre acele bucate minunate.
Cu privirea nerușinată a unui aventurier plin de îndrăzneală, am început să savurez fiecare gust, ca și cum acest festin furat era destinat exclusiv mie. Îmi puteam simți gusturile îmbinându-se într-un dans al simțurilor, iar bucuria ascunsă într-un colț al inimii mele mă făcea să uit de orice urmă de vinovăție.
A fost o escapadă plină de satisfacții gastronomice, dar și de provocări ascunse. Cu toate acestea, în acea clipă furată din timp, am simțit că sufletul meu de cățeluș călător/visător cunoaște o bucurie unică.
adorabil! :)
Ca orice catel, as completa. :)))
Măi, da ce bine şi corect ştie să scrie Bruno al tău! :)
Normal! A avut profesor bun. :)))
M-a amuzat teribil articolul ăsta. :))
Îmi aduce aminte de vremea în care îmi țineam și eu animăluțele de companie în casă. Cred că aș putea scrie o carte întreagă cu toate întâmplările de pe vremea aia, acum vreo 5-10 ani să zic. În fiecare zi mai se trezea câte un cățeluș sau pisicuță să mai facă vreo fază bună de povestit. :))
Pisicilor le-am facut blog special pentru a nu plictisi cititorii care vin aici pentru altceva, insa de cand am si caine aproape ca nu imi ramane timp pentru a scrie despre toate intamplarile pe care le traim. :))))
Ia uite la el ce frumos doarme cu mingiuța lui! Nici usturoi n-a mâncat, pardon, pui, nici gura nu-i miroase! :D
Sa il vezi cand ii interzicem sa intre in dormitor. Se taraste centimetru cu centimetru si se preface ca doarme daca ne uitam spre el. Pana nu baga macar o mustata in camera nu se lasa. :))))