Fericirea miroase a scorţişoară. Dune, de Frank Herbert
Fericirea miroase a scorţişoară a pornit ca răspuns la un joc blogosferic. Pe nesimțite gândurile și cuvintele mi s-au îndreptat către Dune, de Frank Herbert, o carte care mi-a plăcut atât de mult, încât nu am găsit încă vreuna care să o egaleze.
Cum am descoperit Dune, de Frank Herbert, și de ce cred că Fericirea miroase a scorţişoară
Mă întorc veselă de la prietena mea, cu o carte pe care ea a citit-o deja de două ori. Mi-a spus că este cea mai bună carte pe care a citit-o vreodată, dar nu îmi vine să cred. Din păcate, nu are decât primul volum din cele şase, singurul apărut deocamdată în România (se întâmpla cu mulți ani în urmă). Îl bag pe Ionuţ la somn şi deschid nerăbdătoare Dune, de Frank Herbert.
Are cam multe cuvinte stranii, dar nu mă deranjează. Consider că îi aduc un plus de farmec. Mă cucereşte de la prima pagină, de când bătrâna, cucernica maică Bene Gesserit vine la Castelul Caladan pentru a-l testa pe Paul cu gom jabbarul, crezând că băiatul este Kwisatz Haderach. Citesc grăbită, uimită, încântată peste măsură de ceea ce descopăr. Este într-adevăr cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată.
Au trecut câţiva ani până când au apărut în librării şi celelalte volume. Le-am cumpărat pe toate. Nu mi-a păsat de preţ, nu mi-a păsat de nimic. Am recitit Dune în câteva ore. Arrakis, Dune, Planeta-deşert, Marile Case, Ghilda Spaţială, Duncan Idaho, Jessica…
Târziu în noapte am deschis al doilea volum, Mântuitorul Dunei. Şi nu am mai dormit. A doua zi, de cum m-am întors de la serviciu, am pus mâna pe Copiii Dunei. Fremătam de bucurie. Erau cărţile vieţii mele, cele care îmi ofereau mai mult decât îmi oferiseră toate celelalte cărţi citite până atunci.
Lipsa calculatoarelor, tehnologiile inovatoare, abilităţile fizice şi psihice pe care eroii le au, mirodenia mirosind puternic a scorţişoară, fremenii, viermii de nisip, ochii albaştri care trădează dependenţa de melanj, totul, totul mă fascina.
Mă opream foarte des, îi citeam şi lui Ionuţ pasaje întregi sau îi traduceam pe înţelesul lui. Mă cucerise Frank Herbert. Dar abia când am ajuns la Împăratul-Zeu al Dunei mi-am dat seama în ce măsură mă influenţa cartea, câte orizonturi deschidea şi câtă fericire îmi oferea.
Citeam avidă. Eram Leto Atreides II, mă transformam odată cu el din om în acel hibrid om-vierme de nisip. Eram la fel de inteligentă ca şi el, la fel de iute şi de puternică. Vedeam prin ochii lui albaştri Poteca de Aur, momentul în care omenirea va scăpa de dominaţia unei singure entităţi, iar omul va fi invizibil pentru cei care aveau darul preştiintei.
În următoarele zile am citit ultimele două volume: Ereticii Dunei şi Canonicatul Dunei. Parcă simţeam o schimbare, dar nu ştiam în ce consta ea. Sau poate era doar o impresie greşită, lăsată de Leto II, personajul meu preferat, care îmi furase inima în schimbul unui pumn de mirodenie cu parfum de scorţişoară. Mi-a plăcut enorm toată seria Dune.
Aseară, pe când făceam o plăcintă cu mere, prăjitura preferată a familiei mele, iar aroma scorţişoarei se răspândea în bucătărie, m-am lăsat furată de gânduri, învăluită într-un parfum de fericire.
Poate vă veţi mira, poate veţi spune că sunt nebună, dar acum asociez scorţişoara cu cea mai reuşită carte scrisă vreodată. Cu fericirea pe care mi-au oferit-o Frank Herbert şi al său Leto Atreides II. Dune.
Am un singur regret. Omul acesta, acest mare scriitor american de science fiction nu trebuia să moară atât de devreme. Mai avea atâtea să ne spună!
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
- Wyrm, de Orson Scott Card
- Top 10 cărţi de citit
- Top cărți beletristică pe care să le citești în 2024
- Nu judeca după înfăţişare sau după ideile preconcepute
- Omul pictat, de Peter V. Brett
- Kamceatka, o carte de Marcelo Figueras, scriitor argentinian
- Fahrenheit 451, Ray Bradbury
- Literatura de ieri vs literatura de astăzi
- Pe ape și mai tulburi, de Tim Powers
- Anticarul din Kabul, de Asne Seierstad
Iubesc scortisoara
Frumoasa asocierea ta! Pt mine scortisoara inseamna orezul cu lapte si scortisoara pe care il facea mama :-)
Idem. Chiar am o problemă cu asocierea scorțișoarei cu altceva !
N-am citit ”Dune”, dar cred că m-ai convins. Clar că am nevoie de timp liber la citit!
Scorțișoară…bunica, mama, eu, acasa mea, prăjitura cu mere, gomboții cu prune, orezul cu lapte, grișul cu lapte, copilăria fără griji și bucuria aromei de caldă apropiere umană, pe care o degajă prețiosul condiment, emblemă a fericirii tale, într-o poveste fascinantă, despre o carte la fel. …”şi câtă fericire îmi oferea”… Ea, cartea. Un prieten care oferă, necondiționat, fericire. Pe care o dai mai departe, citindu-i lui Ionuț ceva care îl făcea fericit. Și uite cât de aproape de noi este fericirea și cât de prisos este s-o căutăm în altă parte. Minunat, Vienela! Fii fericită mereu! :)
Miroase a mirodenie!
Păcat că F.H. nu a mai putut să ne spună ce s-a întămplat cu Duncan, Murbella, Sheeana şi micul vierme din cala non-navei ! :))
Puţini oameni rezistă aromei de scorţişoară.
Nu fac parte dintre ei.
“Dune” chiar e cea mai bună carte pe care ai citit-o?
Te dezamagesc daca spun ca nu am citit nimic din “Dune”?. Acum descopar cu stupoare ca am ceva aici în biblioteca….. poate fac o încercare, dar… Scortisoara pe langa faptul ca e foarte buna la gust are si proprietatea de a reduce glicemia! Ceaiul de scortisoara nu-l refuz nici o data! Duminica faina!
Incearca “Lumea fluviului”. Dar ia-ti concediu. :))
Senzatia pe care ai avut-o tu cu Dune, am avut-o si cu Fundatia. :)
Me too! Si mai nou cu Game of Thrones :) dar filmul, ca de carte nu am curaj sa ma apropii, am vazut in ce stadiu l-a adus pe sot, cand o citea, si mi-e frica :) Si seria cu “Jocul lui Ender” … am ajuns pe la jumate, cu cartea a treia, acum niste ani, desi ma racaie, nu vreau sa o termin :) Si mai sunt o multime, intreg SF-ul e o revelatie constanta, pacat de tinerii care nu mai citesc nimic tiparit pe hartie!
Nu am curaj nici sa caut treaba cu “Lumea fluviului” :)
Fericirea miroase a carte buna ;)
Fericirea ta-n parfum de scorțișoară mi-a adus în nări fericirea mea de mosc. Și-am venit cu voi șa șezătoare, în sfârșit! :)
Într-adevăr, și Dune, și Fundația și… ce-o mai fi apărut acum. Uneori mi-e ciudă că nu mai e atâta timp și dispoziție pentru incursiuni în lumile altor… arome!
Zi bună! :-)
e una dintre putinele carti pe care mi-am dorit sa le citesc dar nu am reusit,poate pentru ca nu sunt o consumatoare de literatura SF…dar farmecul scortisoarei,da…il inteleg…chiar acum am facut un ceai de portocale si scortisoara in care am pus cateva picaturi de coniac :)
Am citit pe Internet ca magazinele pun uneori aroma de scortisoara in aer pt a atrage barbatii pe acolo, stiindu-se ca barbatilor nu le prea place sa faca shopping, insa observandu-se ca par a fi atrasi de mirosul de scortisoara (ba chiar se pare ca acest miros le poate facilita un posibil flux sanguin mai crescut in zonele erotice importante) !
Sincer sa fiu mie nu-mi place ff mult un miros proeminent de scortisoara deoarece il asociez cu alimente dulci de tip desert care pe mine nu ma atrag aproape de loc, insa e posibil ca o aroma mai fada sa imi aduca aminte de cozonacul lui bunica, si daca as resimti asa ceva in aer, eu precis as intra in acel magazin, nu neaprat ca sa cumpar ceva, (deoarece pt asa ceva mie imi trebuie o motivatie MULT mai mare decat un simplu miros sau asociatie legata de un miros), dar pur si simplu sa pierd vremea pe acolo !
Totodata, mie imi place sa simt pe oriunde as fi miros de mancare gatita, efectiv nu-mi pasa de care fel, si indiferent de daca mi-e foame sau nu, (plus nu imi creeaza decat ff rar pofta deosebita, pt ca eu mananc mancare gatita din an in paste, si pana si atunci cu mofturi masive, sau doar la restaurant cu ocazii speciale, etc), dar pur si simplu ma linisteste si imi creeaza impresia ca pe acolo exista oameni de tip bucatar casnic amator care fac mancare de obicei cu placere, (mai ales daca e din cea care trebuie preparata in moduri ff complicate, ca aialalta simpla parca nu miroase a nimic special) pt oameni dragi si importanti pt ei, si lucrul asta imi place, ma binedispune, asa la nivel social.
Parfum de carte, parfum de fericire… parfum de scorțișoară…
Vă doresc parfum de fericire eternă!
Ai citit Ciuma Alba tot de Herbert? Mie mi-a placut mai tare ca Dune. Nu e deloc acelasi stil ce e drept, n-ar trebui sa compar. E mai putin Fiction. Dar mi-a placut mult (totusi eram plod, nu stiu daca acum ca adult as mai fi asa inebunit dupa ea :D). Eu nu prea suport scortisoara decat daca e in cantitati minuscule, mi se pare un miros grozav de intens.
eu am citit! :)
merita!
hm…vad ca pana acum, majoritatea comentatorilor au spus ca nu au citit seria Dune si recunosc, ma numar si eu printre ei. Habar nu am de ce nu am auzit niciodata de aceste romane. Chiar si ecranizarile dupa romane (am citit pe Wikipedia ca au fost 3) mi-au “scapat”! Am sa caut primul roman, cel de la care ai pornit tu… neaparat doresc, pentru ca am incredere in gustul tau si daca spui ca este ” cea mai bună carte pe care ai citit-o vreodată” atunci sunt sigura ca nu ai exagerat si ca asa trebuie sa fie! Multumesc pentru aceste informatii.
Sa ai o seara minunata, cu miros de scortisoara si cei dragi alaturi!
Ador scortisoara. Nu exista zi fara sa folosesc acest ingredient minune. Mie imi place foarte mult cu lapte. Cat despre Dune, doar atat ca e la loc de cinste in biblioteca mea.
Pentru mine scortisoara inseamna vin fiert, inseamna ger afara, si caldura in casa, inseamna prieteni dragi si povesti frumoase :)
Ai scris frumos, alert, cu inflacarare. Despre ceva ce te-a pasionat si te-a facut cu adevarat fericita. Se vede din plin. :)
N-o sa par o inculta caci vad ca suntem multi. Am incercat sa vad primul film fiind recomandat ca un film foarte bun. Tot ce se poate insa…mi-a fost imposibil. Clar n-as fi putut citi nici cartile.
Despre scortiosoara nu vreau sa vorbesc ;) Mi s-au inclestat maxilarele… :))
Excelenta recenzie la seria Dune! Si mie imi place! Dune am citit de doua ori… N-am citit tot ce a aparut in serie pentru ca… dar am mai citit Copiii Dunei, Mantuitorul Dunei… Cu adevarat: excelente carti, dar Dune ramane preferata. Pentru cateva minute am retrait nerabdarea de a termina al doilea volum din Dune!! :)
Zile fericite sa ai, alaturi de cei dragi!
vezi ? asa ziceam si eu ieri :)))
Scortisoara … cu gustul ei cald, aroma fierbinte ca un pamint arid, e ca primul sarut alcarui parfum nu-l poti uita.
Seara placuta iti doresc!
Hmmmm…scortisoara! Ulei de scortisoara ca un bun preludiu al unei seri fascinante! Pentru mine, “La Medeleni” a insemnat si inca este ceea ce “Dune” a fost pentru tine.
Si mie mi-a placut mult seria Dune, dar pana la Imparatul Zeu al Dunei, inclusiv. Marea mea iubire literara in prezent este seria The Stormlight Archive, de Brandon Sanderson, dar si multe alte serii bune.
Imi place si Brandon Sanderson, clar. Cand am terminat de citit Calea regilor, am inceput sa tip prin casa: Ce carte! Wow, ce carte! :)
Si continuarile sunt excelente! <3
Inca nu am pus mana pe ele. :)