Omul își caută în permanență fericirea, deși nu i-ar putea da o definiție exactă, dacă ar ajunge să fie întrebat. Pentru unii, să fie fericiți înseamnă să aibă o familie frumoasă, pentru alții un job bun sau cine știe ce alte lucruri, mai mult sau mai puțin materiale. Am încercat și eu cândva să caut definiția fericirii, fără să reușesc să pun în cuvinte intensitatea cu care sufletul îmi șoptea că a fost sau este fericit: ”Am fost fericită când m-am contopit cu nisipul plajei, când am simţit mirosul iasomiei, am fost fericită văzând o picătură de apă cum se prelingea pe bărbia bărbatului iubit, am plâns de fericire când am născut băiatul şi când mi-a înconjurat prima dată gâtul cu mânuţele.”
Cuvintele sunt mult prea sărace uneori pentru ceea ce simțim, iar cele pompoase au fost mult prea mult folosite pe nedrept, astfel că s-a ajuns la situația în care superlativele nu mai transmit mare lucru, căci s-au banalizat. Nu trebuie uitat că fericirea nu este o stare permanentă, pe care să o construiești astăzi și să o ai întreaga viață. Nimeni nu trăiește o eternă euforie, nici chiar de se izolează într-un parfumat balon de săpun. Fericirea vine în bucățele mai mici sau mai mari, (precum cele de la Garduri din beton Dumar Construct) prefabricate de către fiecare dintre noi, de cele mai multe ori tocmai când nu plănuim acest lucru. Gândindu-mă la fericire, mi-o pot imagina așezată în compartimentele unui bolțar, așteptând răbdătoare să ne mai injecteze câte o porție de bine, în timp ce ne construim familia, casa, viața, cărămidă peste cărămidă.
Din păcate, așa cum citeam dimineață la zoso, pentru unii fericirea înseamnă tocmai nefericirea altora. Sunt oameni care nu își construiesc nici familia, nici casa, nici viața din prefabricate solide și curate de beton umplut cu fericire pură, ci preferă să încarce în compartimentele bolțarilor răutate, dispreț, venin, ură, cu care se hrănesc mai apoi, uitând că ar putea deveni victimele propriei lor răutăți. Vreau doar să cred că aceștia sunt puțini, mult mai puțini decât cei cu adevărat buni, care se mulțumesc cu fericirea ce vine din frumosul inimii, pentru că de ei aveam nevoie ca să ne clădim o lume mai bună.