Când am văzut-o în faţa mea pe trotuar, mi-a provocat un fel de repulsie, am simţit nevoia să fac un pas înapoi de teamă să nu mă atingă vulgaritatea pe care o degaja prin toţi porii. Da, bine, avea picioare frumoase, “nişte bulane bune şi un cur bombat, numai bun de …”, cum ar spune anumiti bărbaţi, dar o strica mersul. Îşi legăna ostentativ şoldurile în ritmul muzicii pe care cred că o auzea în micuţul ei creieraş. Până şi capul i se legăna stânga- dreapta, după o melodie neauzită. Sau poate îl mişca precum înotătorii ce practică stilul liber, doar pentru a vedea cu coada ochiului efectele devastatoare pe care le avea asupra muritorilor de rând, prin faţa cărora defila mândră.
Un pantalon gri de stofă subţire i se mula pe carnea pietrosă cu care o înzestrase natura, scotând la vedere coapsele puternice, muncite în paturile unde făcuse genoflexiuni, fluturaşul cu aripioarele desfăcute, pregătite de zborul spre extaz şi fundul pe care se forţa să îl tragă spre înapoi, riscând să îşi distrugă coloana vertebrală. Nu mă pricep prea bine, dar îmi imaginez efortul supraomenesc pe care îl făcea mişcând gâtul şi şoldurile, în timp ce încerca să îşi menţină coloana vertebrală încordată şi foarte dreaptă, pentru a scoate pieptul generos în faţa. Bluziţa crem, mulată pe corp şi bine decoltată atrăgea privirile pofticioase la fel cum flacăra unei lumânări atrage fluturii de noapte.
Se legăna plină de ea printre valurile de oameni, aşa cum se leagănă un vas de croazieră printre bărcile pescarilor, când iese din port. Pe sub pleoapele vopsite cu mov, cu genele bine rimelate, privirea ei urmărea bărbaţii cărora li se bulbucau ochii la vederea bogăţiilor pe care le etala în trecerea ei lascivă, iar unora chiar le arunca priviri înfocate, menite să transforme un mascul lucid într-o plastilină uşor de modelat. Sandalele negre, cu talpa lată, cu pietricele de plastic ce imitau cristalele Swarovski, o ajutau să ajungă la nivelul femeilor înalte ce treceau grăbite pe lânga ea, aruncându-i priviri scârbite.
Tocmai îşi cumpărase o geantă din vinilin, cu dungi albe şi negre, dispuse orizontal, cu fermoare multe, mare cât vechea sacoşa de piaţa a bunicii. Era greu de cărat, pentru că înăuntru se ascundeau toate comorile femeieşti pe care reuşise să le adune, dar în acelaşi timp o făcea să se simtă uşoară, fără griji, ştiind că ar fi putut lipsi de acasă o săptămână sau mai mult. La un sumar inventar imaginar, am fi găsit acolo ţigările subţiri şi bricheta, portofelul cu ceva mărunţis, poate totusi cateva bijuterii ieftine, micuţa oglindă ce putea fi strecurată în palmă, sub masa din local, pentru verificarea rujului roz sidefat.
Am fi găsit cu siguranţă serveţele umede, parfumate, tampoane de zi, tampoane de noapte, produsele ieftine de machiaj ascunse în multitudinea de portofele cumpărate de la un magazin plin de chinezării. Nelipsit ar fi fost deodorantul cu arome dulci şi parfumul contrafăcut pe care îl păstra pentru ocazii speciale. Cred că avea în geantă şi dulciuri, pentru plusul de energie pe care îl oferă, dar şi guma de mestecat, două clame de păr şi câteva prezervative. Într-un buzunărel separat sigur ascundea cele două telefoane de fiţe.
Alte accesorii nu avea, pentru că toate brăţările erau deja pe mâini, cu zecile, urcând până la cot, cerceii lungi erau în urechiuşe, iar lăntişoarele mângâiau voluptuos pieptul ivit din decolteu. Mai avea o brăţărică pe glezna fină şi câteva inele pe degete.
Am tras puţin în spate umărul stâng când a trecut prin dreptul meu, făcându-i loc, să îşi poată purta mai departe corabia pe valurile învolburate ale vieţii.
PS: Dacă sunteţi interesati, data viitoare vă voi spune unde se ducea.
:)))) e infiorator cand citesc ceva pe bloguri si in capul meu exista si o imagine. Citeam ce ai scris (app foarte comic facuta comparatia cu barca si restul) si mi-am adus aminte de o colega de liceu … ioi! Brr m-a luat frigul :))) si da, eu vreau sa stiu unde se ducea :D
fa-ne poze fata! :)
De acord cu Spanac…. poze! poze!
pai cred ca se ducea la circ, ca lucra acolo contorsionista, dupa indicatiile tale:))
Ne intalnim zilnic pe strada cu astfel de personaje :D
Descrierea perfecta a… unei tiplogii :) Dar daca este tanara… are o scuza: nu stie sa isi puna farmecul – daca-l are natural – in valoare si incearca (doar) sa atraga atentia, cu orice pret (cel al ridicolului, mai ales), fara sa-si dea seama ca poate fi interpretat gresit stilul vestimentar… si celelalte :(
Fiecare trebuie sa castige cumva, ca in viata nimic nu-i gratis! :)
Cred ca mergea… la locul de munca – oricare o fi acesta! :)
Am vazut asistenta medicala ( la “urgente” ) care corespunde acestei descrieri! Si respectiva avea niste gherute mai ceva ca o tigroaiaca! :)
P.S. ‘Ca veni vorba despre “stil vestimentar”. Cel mai putin – spre deloc – pot “suporta” femeile cu pantaloni atat de stramti incat – si sa vrei! – nu poti sa nu observi ca “triunghiul magic” arata ca o… “copita de camila” Ups!
Daca as iesi acum pe strada, sunt sigura ca as da nas in nas cu fata din povestea ta… Mda, poate e prea devreme, dar mai spre dupa-amiaza, “fetele” din povestea ta or sa-si tot plimbe dosurile bombate pe strazi, in cautarea prazilor…
Cred că mergea la slujbă. Acuma, ce fel de serviciu are, vă las pe voi să ghiciți. :D
Nu e tocmai frumos ce mi-am imaginat citind despre fata asta. :))))
Mi’am imaginat in timp ce citeam si nu e prea placut[-( poze pe cand ne arati?;;):)) Si nu’mi lasa imaginatia sa zburde:)) spune’ne unde mergea?:-?
Mda, poti sa pui si poze. Poate-poate or fi mai interesante decat personajul in sine… Ori destinatia sa…
Aaaa, deci pe aici se plimba Sakalaka lui Velea :)))))
Unii vor sa stie adresa, nu unde se ducea :) :)
Exact, adresa completa :)
asa asa si la ce ora o gasim acasa, fiindca tipologia asta cred ca nici noaptea nu e :)
Nu stiu, nu judec prea mult pe nimeni. Desigur ca o fiinta ca asta e o “aratare” destul de penibila in peisajul stradal. Insa…Dumnezeu stie ce e in sufletul ei. Poate nimic, doar frivolitate sau poate doar o masca si vreo drama personala. Atitudinea cred ca era totusi “profesionala”. Nu neparat autentica.
Dar poate tu stii mai mult despre ea…si ne spui mai multe… :)
Eh stai sa nu dam asa cu pietre in domnisoara, ca produce bucurii!! :D Dar poze n-ai? :D
Chiar aş vrea să văd o poză, să o compar cu imaginea care mi s-a format în căpuşor!:)) Am văzut şi eu pe străzile Galaţiului creaturi de acest tip, dar parcă niciuna nu era chiar în halul ăsta! :))
Fiecare femeie e frumoasă în felul ei. Femeia acceptă o anumită atitudine datorită poftelor tot mai încinse ale bărbaţilor. Întregul sistem e dereglat!
Nu stiu unde mergea respectiva, dar astept sa ne spui. Oricum, stranie, imagine dupa cum ne-ai descris-o:)
Nu stiu cum de mi-a scapat articolul asta. Am tot amanat sa raspund la comentarii, am preferat sa trec pe la voi si abia acum dau de el.
Nu, asa ceva nu ai vazut, sigur. Era exagerata.
Dar mai bine va las pe voi sa va imaginati unde se ducea. :))
De unde poze, bre? Ce, eu pozez oamenii pe strada, sa ajung la cearta cu ei? :))
Nu am… sorry. Dar m-am straduit sa o descriu cat am putut de bine, sa vedeti macar in gand ce am vazut eu pe strada. :))
:)) Da, cu siguranta i s-ar fi potrivit. :))
Corect. Totusi, fata asta era mama lor, cea mai cea dintre toate. :))
Nu era chiar tanara, daca ne gandim ca un asemenea comportament este admis pana la o anumita varsta. Avea peste 30 de ani. :))
La genul acesta de servici m-am gandit si eu…, nu as putea crede ca fata asta este sotie sau mama. ;)
Deci si tu esti cu noi, avem aceeasi parere. Nici nu este de mirare… :))
Daca nu este frumos, sa nici nu ne povestesti… :))
Nu am poze, Ralu. Nu parea pregatita pentru o sedinta foto facuta de o femeie necunoscuta. :))
Hai, pune mintea la treaba… :-P
Da, fugise de la filmarile videoclipului. Era poate in pauza. :))
:)) Adresa este usor de gasit. Centura de est, vest, nord sau sud a orasului. :))
Mai ales noaptea… Probabil era ceva iesit din comun pentru ea sa defileze la acea ora pe strazi. :))
Am zarit-o pret de o secunda, cand a trecut pe langa mine pe strada. Restul mi l-am imaginat. Nu era greu, tinand cont de felul cum arata si cum mergea. ;)
Nu parea suferinda…
Am auzit zilele trecute de unii care intalnisera una ca ea, cam 1000 erau si pareau tare bucurosi. :))
Nu am. Nu imi permit luxul de a poza oameni pe strada. :))
Asta spuneam si mai sus. Am vazut si eu, cu sutele, dar nici una nu o intrecea pe asta. :))
Eu nu prea cred in teoria aceasta, John. Barbatii se uita de mii de ani dupa acelasi lucru, depinde doar de femei daca vor sau nu sa arate. ;)
Nici eu nu stiu unde mergea, dar imi imaginez. :))
Nu aveai cum sa nu o remarci. ;)