Pe vremea cand nu exista internetul si nici telefonia mobila, oamenii isi faceau urari de sarbatori cu ajutorul felicitarilor lucrate manual sau cumparate din librarii si chioscuri special concepute pentru asa ceva. Odata cu aparitia mijloacelor moderne de comunicare, lucrurile s-au simplificat si tot mai multi au inceput sa faca urarile telefonic sau prin intermediul internetului (mail, retele sociale, bloguri…).
Din pacate, putini isi dau seama ce bucurie poate provoca primirea unei felicitari de Craciun, de revelion, oricand in timpul sarbatorilor de iarna. Chiar in timp ce scriu imi dau seama ca, desi sunt constienta ca un asemenea gest nu costa mai nimic, niciodata nu reusesc sa trimit cuiva felicitari in care sa astern urari pentru sarbatorile de iarna, la fel cum nu trimit carti postale, desi imi place sa primesc.
Din fericire, nu toti sunt ca mine. Chiar si in anul 2014 mai exista oameni care trec de la gand la fapta, oameni care cumparand sau lucrand manual aceste ilustrate, ofera altora bucurii marunte. Nu stiu cum de am fost atat de norocoasa! Printre prietenii mei sunt oameni care nu uita sa trimita de sarbatori felicitari care sa imi bucure sufletul. Le multumesc si le doresc numai bine!
Iata felicitarile adunate la colectie. Nu va puteti imagina cat de mult regret ca nu le mai am si pe cele vechi, din vremurile in care nu exista internetul!
Cand eram copil, adoram sa pregatesc singura felicitarile pentru sarbatori. In general foloseam cartonul de la caietele de desen, rupt pe din doua si indoit pe jumatate. Lipeam deasupra imagini reprezentative, taiate din reviste sau carti vechi. Cateodata desenam cu creioane sau acuarele ceea ce doream. Spargeam un globulet de sticla colorata, il pisam si, cu putin lipici, il asezam pentru partea din fata a felicitarilor. Uneori, cand ma simteam darnica, foloseam poleiala pastrata de la ciocolata (folia de aluminiu de astazi) si un strop de beteala.
In interior, pe partea dreapta a felicitarii, scriam diverse urari, de cele mai multe ori inventate chiar de mine. La final dadeam cu lipici pe carton, in asa fel incat sa scriu La multi ani! sau sa desenez diverse globulete, clopotei, reni, Mos Craciuni (prefaceti-va ca nu va amintit de Mos Gerila), orice ar fi putut sufera ca este vorba despre sabratorile de iarna. Cand desenul din lipici era gata, presaram peste el cioburile maruntite ale globuletelor, facand ca totul sa straluceasca de la atata sclipici. Mai mesteresc mamicile, impreuna cu copiii lor, la felicitari lucrate manual?
Şi eu am adunat multe felicitări primite şi le păstrez cu plăcere.l
Poate ar trebui sa te lauzi cu ele pe blog sau, daca ai facut-o deja, sa ne lasi un link. 😉