Alaiul de nuntă a ajuns la poarta viitoarei mirese, fecioara lui Delaco. După tradiția de prin părțile locului, rudele au încercat să-l păcălească pe mire, oferindu-i o altă mireasă în schimb, o fată bătrână, slută, pe care nimeni nu o ceruse până atunci. O acoperiseră cu un voal făcut dintr-o perdea mai veche, căci veche era și falsa mireasă, și au scos-o înaintea mirelui. Dar tânărul mire a simțit că sub acel voal nu se ascunde aleasa inimii sale, și a trimis-o înapoi, revoltat. Nu îl puteau păcăli. Nu a tresărit la vederea ei, inima nu i-a bătut cu emoție. Nici măcar nuntașii nu au putut fi păcăliți, după cum ne-a povestit chiar falsa mireasă:

Am plănuit lovitura până în cel mai mic amănunt, în timp ce în mine fierbea invidia. Prea multe fițe, prea multă iubire, prea mulți fani… Enervant! Le voi dovedi tuturor că s-au atașat de o himeră, că și eu sunt la fel de bună, de frumoasă, de sănătoasă, că merit să fiu idolatrizată. Fecioara lui Delaco în sus, fecioara lui Delaco în jos, frumosul tânăr vrea fecioara lui Delaco! Să vedem, dacă ies în locul ei la poartă, gătită în rochie de mireasă și acoperită cu voal, își va da seama că sunt o oarecare fată bătrână sau va crede că este iubita lui, fecioara lui Delaco?

Ies mândră, cu capul sus, încercând să imit mișcările grațioase ale fetei pentru care s-au adunat atâția nuntași la poartă. Mă așez, aparent calmă și fericită, lângă tânărul mire. Ciudat! Nici un foșnet, nici un zâmbet, nici o reacție, nimic! Ce a pățit? De ce nimeni nu trădează vreo emoție? Oare este adevărat că fecioara lui Delaco are ceva în plus față de celelalte fete și femei, ceva după care fanii o recunosc imediat?

În timp ce îmi pun aceste întrebări existențiale, simt cum cineva mă smulge din locul pe care începusem să îl încălzesc. Lovitura plănuită de mine a fost un eșec, un fiasco de care încă mă rușinez. Am fost mult prea încrezătoare în calitățile mele, am îndrăznit să mă compar cu cea care a cucerit inimile atâtor fani, am sperat că nu își vor da seama că i-am furat locul. De cum s-au dezmeticit, toți nuntașii au strigat: ”Nu-i mireasa adevărată! Nu-i mireasa adevărată! Ea e pe-aproape și te-așteaptă!” Sigur, întrebasem și oglinda fermecată, dar răspunsul ei m-a durut și nu am vrut să îi dau ascultare…

”-Oglindă, oglinjoară,

Cine-i cea mai bună, mai fină și mai frumoasă din țară?

-Frumoasă ești, crăiasă, ca ziua luminoasă,

Dar colo-n casă e ascunsă fecioara lui Delaco,

Și-i mult, mult mai bună, mai fină și mai frumoasă!”

Socri mici, văzând că nu îl pot păcăli pe mire, au dus-o în casă pe falsa mireasa și i-au adus-o pe aleasa inimii la poartă. În acea clipă, chipul mirelui s-a luminat de parcă soarele și-ar fi coborât razele peste el, nașa a plâns de emoție, nașul a mai ciocnit un pahar de șampanie, sora mirelui aproape că a leșinat de fericire, fratele mirelui a simțit cum fiori îl fac să vibreze. În câteva clipe, mireasa a fost înconjurată de nuntașii atrași ca de un magnet. Petrecerea putea începe! Pentru mirii frumoși, tineri și sănătoși începea o nouă primăvară a vieții.

Cum, nu ați auzit până acum că nunțile au loc și în frigider, printre legume proaspete, frumos gătite în nuntași? Nu ați știut că brânza Delaco este ca o mireasă, că este vedeta iubită de către legume și fructe? Ei bine, sper ca filmulețul meu să vă convingă să duceți o viață sănătoasă, din care brânzeturile să nu lipsească. Din când în când, verificați dacă în frigider aveți mireasa adevărată!

 

Scenariu, regie, montaj și voce, Vienela.

 

Nu-i pictor să nu aibă pânză,

Nu-i frigider fără de brânză.

Nu-i om care să nu devină fan,

De simte-o clipă gustul diafan

Al oricărui fel de brânză bună,

Ce-n jurul său oameni isteți adună.

Vorbim de gustul intens de lapte,

De sănătate, visuri, pasiuni și fapte.

Gustul Delaco- la micul dejun,

la prânz, la cină, ca și-n ajun.

Nu contează ce convingeri politice ai, nu contează ce religie ai, nu contează ce culoare are pielea ta, dacă pierzi din vedere lucrurile esențiale (dacă nu îți oferi brânzeturi la fiecare masă, aș adăuga eu), spune Fabrizio Moro în melodia Non importa. Cu o fotografie luată de pe Pinterest, cu un fragment din melodia Ia-ți mireasă ziua bună, cântată de Maria Ciobanu și cu un fragment din Primăvara lui Vivaldi la final, am completat videoclipul inițial. Filmulețul nu are caracter comercial, ci se vrea doar o completare a acestui articol, care sper să îi distreze pe cititorilor mei.