Fecioara cu chip de înger – poveste de dragoste imaginară
Fecioara cu chip de înger este o poveste de dragoste imaginară. Dar, ca orice altă poveste de ficțiune, conține un sâmbure de adevăr din care autorul s-a inspirat.
Toţi erau împotriva relaţiei nostre şi încercau să ne despartă, pe motiv că nu ne potrivim. Toţi ştiau mai bine decât noi ce ni se potriveşte şi ce nu. Am fost nevoit să duc muncă de lămurire cu mama mea, care spunea că uniunea dintre o fată bogată şi un băiat sărac nu duce la nimic bun. Spunea că aş deveni în scurt timp servitorul ei, că m-aş simţi umilit în prezenţa rudelor ei, că aş ajunge să îmi reproşeze verzi şi uscate.
După ce am convins-o pe mama că nu ne pasă de bani sau poziţie socială, că ne-am iubi la fel de mult dacă am trăi în pădure, discuţia s-a mutat peste graniţe. Mama iubitei mele, medic la o clinică renumită din străinatate, nici nu vrea să asculte argumentele mele. Fata ei nu este de măritat. Stop. Fata ei este nevinovată precum un înger. Stop. Fata ei are doar 16 ani. Stop. Eu sunt cel care încearcă să îi sucească minţile şi să îi fure virginitatea. Stop. De ce nu îmi caut o fată de nivelul meu? Stop.
Nu vrea să înţeleagă, nu vrea să mă asculte. Eu chiar am gânduri serioase cu fata ei. Şi ce dacă sunt un om simplu, de la ţară? Vreau să mă însor cu ea, vreau să meargă în continuare la şcoală, vreau să se mute la mine, vreau să fim împreună. Da, are doar 16 ani, dar spunea cineva odată ca dragostea nu are vârstă.
Nici măcar prietenii nu mă susţin. Ba că e prea frumoasă şi mi-o fură alţii, ba că este încrezută şi răsfăţată ca orice fată de oraş, ba că a fost prietenă două zile cu un prieten al meu, ba că va pleca la mama ei şi voi suferi ca prostul.
Da, e frumoasă. Frumoasă ca un înger. Înainte de a descoperi cât e de sufletistă, am remarcat ce chip frumos are. Înainte de a ştii că va deveni iubita mea, i-am văzut corpul perfect proporţionat şi am visat la el. Cum să nu fie frumoasă o fată de 16 ani, cu ochi albaştri ca azurul, cu părul blond, cu buzele cărnoase şi sâni abia înmuguriţi?
Îmi spune mie maică-sa că vreau să îi fur virginitatea? Mie? Ştie cineva de câte ori am dat înapoi când iubita mea îşi lipea corpul de al meu, când îmi lua mâna să mi-o pună pe sânii ei calzi, când ne sărutam şi îmi venea să rup hainele de pe ea? Ştie cineva cât am suferit, încercând să o păstrez curată până la nuntă?
Ca muzica pe un platan zgâriat, un gând revine obsesiv:
“Ea un înger ce se roagă- El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur- El un suflet apostat;” Înger și demon, de Mihai Eminescu
Aşa ne-au văzut toţi. Şi toţi ne-au condamnat.
A trecut o lună de când mama ei a luat-o de lângă mine, o lună de când avionul a dus-o departe, o lună de când i-am văzut chipul de înger ultima dată. A trecut o lună de când sufăr în tăcere, fără speranţă. Mă refugiez în pădure, departe de lume. Aici mă simt mai bine, trag în piept aerul ce are aroma muşchiului de copac. Îmi amintesc ultima noastră zi împreună.
Am venit aici, în pădurea de la marginea satului. Am plâns amândoi. Eu rezemat de un copac bătrân, ea strâns lipită de mine. Muşchiul moale al copacului se turtise şi emana un parfum plăcut, pe care îl asociez acum cu suferinţa din acele ultime clipe. Sărutul nostru nu a fost pasional, ci disperat. Ne agăţam unul de celălalt, deznădăjduiţi, în tăcerea de moarte a pădurii. Cum aş mai putea spera? Stau şi sufăr, neputincios…
“Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic,
Că domnesc în lume rele, căror nu te poţi opune…”
Sărmane Eminescu, ai cunoscut durerea pe care o simt astăzi eu…
Dragoste între un italian și o româncă
Declarație de dragoste emoționantă – Eva către Adam
Despre dragoste pe 14 februarie
În zadar suspin și sufăr lângă lacul cel albastru – Eminescu
m-am linistit cand am ajuns la final. chiar ma gandeam, ce naiba se intampla in familia asta, ca nu mai inteleg nimic…:))
:)) Nu esti primul… Am scris candva o poveste despre o fata care suferea si m-am trezit ca un blogger (nu dau nume) mi-a reprosat ca vaicarelile astea nu ma ajuta cu nimic, ca problemele din familie trebuie sa le tin pentru mine. :)) Tarziu si-a dat seama ca era ceva imaginar. :))
Cum ti s-a parut povestea?
Prea mult Eminescu.
In rest, fata e tanara, blonda, cu ochi albastri si n-are sani mari – adica se aproba 100%. :D
Nu am selectat decat patru versuri din Eminescu… Nu mi se pare mult. :))
Inseamna ca a trecut testul, daca are aprobarea ta. :))
pai am pierdut firul, ca nu mai stiam daca Vienela e femeie sau barbat…:))
nu, e buna povestea, …
e superba povestea!
Multumesc, Andra.
Frumoasă poveste! Mă amuză cum derutezi publicul cititor, inserând file de creație literară printre file de jurnal autentic. E o artă! ;)
Of, of, of…Doar dacă el abdică și o ia înspre urbe, suferind o transformare care sigur i-ar modifica profund personalitatea. Invers niciodată, ea e fata din inima cetății, nu ar suporta… Dar ce nu face omul din și pentru iubire?!
Te felicit! ;)
O zi minunată, Vienela dragă!
Din punctul meu de vedere, nu aveau nici o sansa sa ramana impreuna toata viata, asa ca l-am lasat pana la final simplu si nefericit.
Si eu ma amuz vazand cum reactioneaza in primele clipe, dar sa stii ca prima data m-am enervat vazand ca am derutat oamenii. :))
Multumesc mult, Mirela!
O poveste de dragoste cu final trist, deocamdată… :(
Sper să se întoarcă fecioara cu chip de înger…
Vă doresc o duminică plină de atingerile îngerilor!
Dupa mine, chiar daca iubirea e asa de mare, cred ca o fata de 16 ani e prea tanara pentru a se casatori.In rest, povestea ta poate fi povestea multor indragostiti minunati.
sa ai o duminica de vis!
noroc ca te citesc de cv vreme,astfel am putut savura povestea.
Pe al meu nu l-a trecut :D. Nu-mi plac blondele nici de frica, ochii imi sunt relativ indiferenti (desi unii imi plac, dar sunt aia maro catifelat) si sani mici…mnope! In plus e mult prea tanara. Periculos si plicticos de tanara. Merge doar cand ai varsta ei. Altfel sunt prea prostute la varsta aia.
dragostea nu are varsta,da…doar ca dragostea nu se masoara in ani,se masoara in intensitate…
mi-a placut cum a ars povestea ta si cum s-a stins impletita cu versurile lui Eminescu dar cel mai mult mi-a placut imaginea muschiului strivit al copacului asa cum si durerea te poate strivi sau la randul tau,o poti strivi…
Ce-mi plac poveştile tale, Vienela. De fiecare dată le citesc cu drag! Şi asta e foarte frumoasă, deşi are un final mai trist.
Weekend frumos în continuare!
Frumoasa poveste Vienela!
Inca putin si te declar Sandra Brown a Romaniei! Glumesc!
Ai scris foarte frmos si dragostea lor ne învata ca “iubirea nu are limite de varsta”!
O duminica frumoasa!
Are ceva din iubirea Catalinei pentru Luceafar sau mai bine din La belle damme sans merci a lui Keats cand ea era cea precoce, iar el victima… Oricum , frumoasa povestea si parfumul angelic…
Numai bine!
Sincera sa fiu, mie mai inger mi se pare bietul “el”… Dar in aceeasi masura si foarte naiv.
Pe “ea” ai creat-o doar cu chipul de inger. In rest… E in povestire un paragraf de doar 4 randuri care imi da suficiente motive sa o consider exact opusul unui inger. ;)
Frumoasa povestea, interesant structurata insa nu inteleg in ce fel au fost derutati unii dintre cititori. Am citit-o de trei ori ca sa vad ce si cum…
Finalul e foarte potrivit fiindca asa cum am spus, el e un mare naiv. ;)
In sfarsit sunt si eu de acord cu Elly o data si am impresia ca am si inteles ce a vrut sa zica ! Desi nu as “da vina” pe fata, in sens de a o privi negativ, oricum e clar ca ea nu ar fi fost interesata, nici capabila de o casatorie, ci numai de o prietenie erotica temporara, ea mi s-a parut descrisa chiar realist adecvat varstei, el mi s-a parut cel oarecum ciudat, deci o fi chiar real posibil sa fie inger, (ca ingerii precis nu sunt ca oamenii)
Eu, mai prozaică, înțeleg suferința îndrăgostiților, dar știu (din păcate, am văzut prea multe în viață) că și în cazul considerat de el fericit, al uniunii celor doi, nu le întrevăd un viitor chiar strălucit. Diferențele astea sociale, dublate și de atitudinea de respingere din partea celor două familii și a prietenilor, ar sfârși prin a le otrăvi relația.
Mi-a plăcut. Și mi-a plăcut că nu a avut happy-end, că ar fi stricat-o. :)
Aceeasi impresie am avut-o si eu pana la final..ca e o fila de poveste din viata ta reala..Mi-a placut mult, ai un stil foarte frumos de a scrie povesti.
Prea tinara ea, prea naiv el. In rest…o minune de povestire care ne arata inca o data ca mai exista umanoizi ce mai cred in povesti de iubire ca-n basme. O fi bine, o fi rau, habar n-am.
mie mi se pare o poveste din seria “true story”.
Vienela, ai ce ai cu pedofilii :))
La 16 ani are nevoie de acordul parintilor ca sa se marite, iar la 18 ani ar fi fugit cu el si toti am fi crezut ca e bagaboanta :))
of, cum e viata asta, ce ne-am face fara povesti frumoase si autori talentati ca tine?
Totusi, ca sa fim drepti, mai ales pt ca pedofilia este un subiect care nu trebuie luat asa cu prea mare usurinta, pt ca este ceva cu adevarat ingrozitor + incurabil, ea este definita ca interes sexual pt persoane de tip copil real pre-puber sau incomplet dezvoltat pubertal, granita legala fiind stabilita la 13 ani, (chiar daca sunt semne evidente ca pubertatea incepe mai devreme in zilele noastre, si chiar daca unele din semnele de pubertate initiala, si anume inceputul cresterii sanilor la fete, incepe inainte de aparitia menstruatiei, pe la cca 11 ani). Si un asemenea interes este real ff rar si este aberant si este patologic.
DESIGUR ca creierul unei persoane ramane de copil + in general imatur si la 15 sau 16 ani, maturarea creierului neincheindu-se decat pe la 25 de ani de fapt si de drept, si tocmai de aia se vor descuraja si TREBUIE descurajate PE DREPT la nivel larg social initierea unor relatii sexuale de catre adulti fata de alti oameni inca minori, pt ca se pune problema cat se poate de reala a capacitatii reale de consimtamant (chiar daca in tara respectiva varsta consensualitatii o fi la 15 sau la 16 ani). Dar totusi, interesul sexual fata de o persoana de 16 sau 17 ani cu caracteristici sexuale deplin dezvoltate + interese personale adecvate varstei catre explorari si activitate sexuala este ceva destul de comun si nu poate fi considerat aberant sau patologic, asa cum ar fi pedofilia, desi desigur ca nu e bine ca persoanele adulte sa si actioneze in urma acestei atractii, decat poate asa sa cumpere bunuri de consum la care se face reclama cu ajutorul icoanelor inaltate unor modele de varsta adolescenta super-sexy.
Atractia PREFERENTIALA (adica chiar ca iti plac numai aia si altii nu) pt adolescenti se mai cheama la nivel popular si efebofilie, daca e vorba de adolescenti de sex masculin de varste cam 15-18, habar nu am cum se cheama atractia preferentiala fata de fete adolescente de 15-18 ani, ca asta e etalata in toate revistele de moda, si unii ii zic si asteia efebofilie, desi etimologic nu mi se pare corect, ca doar o fata nu poate fi un efeb, plus efeb insemna in Grecia antica exact varsta de 18 ani, varsta la care cineva, dupa examinare, capata dreptul de a deveni cetatean atenian si inrolat militar, NU mai mic de 18 ani.
Stiu ca pe wikipedia si pe Internet si chiar in diverse manuale se vehiculeaza si alti termeni si se incerca si diferentieri pe etape de adolescenta diferite intre fete si baieti, etc, dar zau, parerea mea sincera de nivel de bun simt fata de aceste notiuni si definitii e expusa mai sus.
Grea viata au fetele/femeile frumoase! :) Mult ar fi de scris – dar nu e locul, nici momentul :)
Aceasta poveste e un fel de… plasture pentru toate acele fete frumoase care au avut parte de neincrederea oamenilor doar pentru ca ingerii le-au asigurat frumusete!
Hm… Citind celelalte comentarii (bine faceam cand… n-o faceam!) realizez ca unii aluneca in imaginatie… Scrie undeva ca tanarul care iubeste are mai mult decat varsta de 16 ani?
Exact asta ma intrebam si eu, ce varsta reala o fi avut acel inger masculin (ca mai sus s-a determinat ca el era de fapt ingerul, nu ea), atat de interesat de institutia casatoriei cu acea fecioara, ca la creier parea ca are cam 15-maxim maximorum 16 ani (abia recent impliniti) si el, dar atunci nu stiu daca ar fi avut voie sa se insoare din proprie initiativa. Desi, ma rog, daca o fi inger, atunci putea sa aiba si 10 000 de ani, ca ingerii, nefiind oameni, nu imbatranesc niciodata, numai ca nu stiu, la nivel teoretic, daca au creier inca plastic de adolescent, sau creier rigid cu ateroscleroza de om matur. Cred ca la nivel teoretic au totusi creier mai impulsiv de adolescent, pt ca altfel nu ar fi cazut unii din ei, plus nu ar mai exista nici un efort teologic de a-i recupera cumva pt viitor, asa ca pe niste delincventi juvenili pt care mai exista poate inca o speranta vs raufacatorii adulti inraiti in mod irecuperabil.
Zau, din toata cultura academica medievala europeeana, cred ca asta mi-ar fi placut mie cel mai mult sa citesc pe diverse bloguri si forumuri de Internet de la vremea aia, discutiile in contradictoriu si opiniile despre anatomia si fiziologia ingerilor + interactiunea lor cu oamenii obisnuiti pe de o parte si cu seful lor administrativ la serviciu, D-zeu + cu d-na manager mama Natura, pe de alta.
Pot sa spun destul de sincer ca discutiile despre vrajitoare nu m-ar fi interesat de loc asa de mult.
O fi ea tanara dar nici el nu-i copt. Povestea frumoasa :)
Dacă tot îi comemorăm trecerea în nefiinţă, de ce să nu citim şi un text al lui Eminescu…