Trăiam liniștită, cu falsa impresie că ea este acolo, că la o simplă fluturare de baghetă va ieși zâmbind din ascunziș, venindu-mi în ajutor. O pregătisem din timp, știind că va veni o zi în care voi fi prea obosită pentru a inventa ceva. Așa amăgire și dezamăgire nu mi-a mai sfâșiat până acum sufletul! Pusesem în ea un strop de viață, pierdusem pentru ea o un sfert de oră, neștiind că mă va trăda exact în clipa în care voi avea nevoie să mă slujească. Am trăit în minciună!

Oribil sentiment m-a încercat în această noapte! Am răscolit toate schițele salvate vreodată în calculator, pe bloguri și pe caiete, sperând să regăsesc postarea despre acea poză de demult, singura în care am fost și eu fotogenică. Postarea nicăieri, intrată în pământ, moartă și îngropată de vreun om sufletist, de vreo fantomă sau de propriile mele mâini. Mă supăr pe mine, mă supăr pe lume, vrajba îmi strică zenul și mă dă peste cap, făcându-mă să dau din colț în colț.

Îmi bag un picior condur în graba cu care lucrez, în lucrurile făcute și dispărute, în tot ce este fals în lume și ne face să trăim liniștiți până într-o anumită zi, când ne dă viața peste cap. Se întoarce Mihai de la serviciu, eu îmi compun o fațadă zâmbitoare, discut puțin cu el, apoi răbufnesc pe neașteptate, cu violență:

-Unde mama naibii a dispărut schița mea despre poza făcută în liceu? Știe cineva? O caut de două ore și nu dau de ea!

Se uită la mine ca la un nebun scăpat de cămașa de forță, rotește un deget lângă arcadă și îmi spune că bloggingul a devenit toxic pentru mine, că prea multele bloguri pe care mi le-am făcut m-au zăpăcit, transformându-mă într-un zombi care nu știe ce face. Știe sigur că acea postare există pe unul dintre bloguri, gata publicată și nici măcar prea frumos scrisă. Răscolesc iar blogurile și îmi găsesc, uimită, cea mai frumoasă poză.

Plănuisem să folosesc acea postare, ușor modificată, la duzina de cuvinte din această săptămână. După cum vedeți, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa că vă invit să citiți povești mai interesante la colegii mei, găzduiți de psi.