Am scăpat de iarna nu prea grea. Mai mult alţii, că eu am stat oricum ascunsă la căldurică, jucându-mă la calculator. Am aşteptat cu nerăbdare primăvara şi soarele care ne tot amăgea. Când am văzut că au apărut ghioceii ne-am spus cu toţii că e gata, că a venit anotimpul mult aşteptat. Dar iarna a râs de noi şi şi-a mai scuturat o dată pletele albe peste pământ, aducând înapoi frigul. Sper ca de această dată este sigur, că primăvara a reuşit să se instaleze confortabil pe locul care i se cuvine.

Suntem la jumătatea lui aprilie şi oamenii deja îşi fac planuri de vacanţă. Mulţi spun că au muncit destul şi că vor o mică pauză, că 1 mai este aproape şi vor să îl petreacă făcând ceva memorabil, ceva care să le aduca bucurie şi relaxare. De câte ori citesc pe un blog despre 1 mai, îmi amintesc râzând de ziua în care am plecat cu Cristina la Bălţeşti, în poieniţa unde se adună oamenii să prăznuiască Izvorul tămăduirii.

Tot în acea poieniţă se adună lume multă în fiecare duminică, la fiecare sărbătoare sau de câte ori au chef să facă un grătar. Noi ne-am decis să fim mai cu moţ decât ceilalţi şi să frigem peşte, să le facem poftă vecinilor. Soţul Cristinei a vrut să facem un foc serios pentru o ciorbă de fasole cu ciolan afumat. Atmosferă de sărbătoare, bere multă, volei jucat cu oameni pe care nu îi văzusem în viaţa mea. Am mâncat peştele, am băut bere şi aşteptam nerăbdători să fiarbă fasolea.

În jurul nostru, lumea se uita ca la nu ştiu ce nebunie (probabil chiar era). Cei care se aflau aproape de noi începuseră să ne laude ciorba ce răspândea miresme îmbietoare prin poiană. Soţul Cristinei, ca pentru a le face în necaz, învârtea de zor în tuci şi ridica lingura plină de boabe, lăsând să curgă zeama înapoi în oală. Când a venit vremea să dăm tuciul jos de pe foc, băieţii erau deja “cam obosiţi”. Nici astăzi nu îmi explic cum de au reuşit să verse toată fasolea în iarbă şi să nu se opărească.

Nervos, soţul Cristinei a început să strige: “Care m-ai înjurat, mă?”, făcându-ne să uităm de supărare. Acum m-au sunat să mă întrebe dacă vreau să merg cu ei de 1 mai pe litoral, să facem un peşte pe grătar şi un tuci de fasole cu ciolan. Mi-au dat un link, spunându-mi să îl folosesc cu încredere, că este un formular pentru Rezervari si Contact, sa trimit acolo un mail pentru a afla detaliile legate de cazare. Primul meu gând a fost să îi întreb dacă cei de acolo îmi pot garanta că băieţii nu se vor mai pili şi nu vor mai răsturna tuciul cu fasole. :))

Tare mult mi-ar plăcea sa merg cu ei la mare, chiar şi cu riscul de a vedea cum aleargă copiii prin iarbă după boabe, aşa cum s-a întâmplat atunci, spre amuzamentul celor care ne priveau. Vremea este prietenoasă, Mihai va fi liber, ne mai trebuie doar bani să cumpărăm un kilogram de fasole. :))