Sunt voci care spun că se încearcă distragerea atenției de la problemele reale ale românilor. Nu aș putea spune dacă este chiar așa, deși un soi de fatalism, de paranoia exista și în mine, ca în majoritatea celor ce trăiesc pe aceste meleaguri. Înclin totuși să cred că noi, românii, ne luam singuri gândul de la problemele spinoase, pentru că suntem incapabili să le rezolvăm rapid, în beneficiul nostru.

Soluții miraculoase nu există. Cum am putea schimba, într-o zi, o lună sau un an, ceea ce a fost distrus în zeci de ani? Cum am putea schimba mentalitatea? Cum am putea scăpa de fatalismul care ne caracterizează? Ați remarcat că omul sărac, lovit continuu de câte un necaz, ajunge să creadă că nu mai are scăpare, că asta i-a fost soarta, că nu mai are puterea de a schimba nimic? Asta în cazul în care nu începe să creadă în tot felul de basme, în promisiunile nerealiste ale șarlatanilor… Ei bine, același lucru se întâmplă și cu poporul român.

De ce să ne batem capul cu ceva ce pare fără rezolvare în viitorul apropiat, când ne putem descărca nervii împărțindu-ne în bisericuțe, pentru a dezbate încrâncenați tot felul de falsidrame? Luna februarie a adus multe astfel de subiecte, dar unul mi-a ramas în minte. Țara s-a împărțit iar în două, trei tabere: am văzut atunci românul pudibond, am văzut românul ultratolerant, l-am văzut și pe cel care caută mereu un țap ispășitor.

Povestea:

Pe pagina oficială de facebook a unui institut a apărut poza unui neurochirurg care trăsese de pantalon cât să se vadă un colțișor din chiloți
(omul a fost surprins în cabinet, pe scaun, când se relaxa). Mesajul pozei era ceva de genul: după două nopți nedormite, două operații și o conferință, pot spune că totul a decurs bine pentru că am purtat chiloții norocoși. Unii s-au deranjat că și-a arătat chilotii, mai ales că era vorba despre o pagină oficială, alții au dat vina pe PR care se ocupă de pagină, convinși fiind că medicul nici nu a știut că poza i-a fost pusă pe fb, iar ceilalți au spus că este mult mai important ceea ce face în sala de operații, nu pe facebook, că trebuie să îi purtăm respect pentru faptul că nu i-a schimbat de două zile, preferând să salveze vieți în acest timp.

Cât de bine ar fi fost dacă toate astea ar fi fost spuse fără a se folosi un ton superior, fără jigniri, fără amenințări. Dar nu! Noi suntem români și ne pricepem la toate cele lumești sau mai puțin lumești! Noi avem întotdeauna dreptate și nu trebuie să ascultăm argumentele altora! Până când nu curg fluvii de cerneală, până când nu ne revoltăm maxim la orice nimic, până când nu ne jignim între noi și nu dăm de pământ cu cei care au altă părere, nu ne simțim bine. Ce contează că ne certăm din cauza unei perechi de chiloți? Important este că am mai trăit o falsidramă de februarie, că am uitat pentru o zi de problemele grave ce ne îngenunchiază, ne trag în jos, cu fiecare zi mai jos…

chiloti barbatesti