Fahrenheit 451, Ray Bradbury, disponibilă la Târgul Cărții. Despre Fahrenheit 451, cartea scrisă de Ray Bradbury în anul 1953, se spune că ar aparține genului SF și poate chiar așa a fost vreme îndelungată, dar eu se pare că am citit-o mult prea târziu, în 2017, când multe dintre lucrurile descrise în roman deja se întâmplă.
Cu mici excepții. Încă nu am ajuns să interzicem și să ardem cărțile. Totuși, le ignorăm. Le aruncăm grămezi la tomberoane sau le abandonăm prafului prin poduri.
Romanul Fahrenheit 451, Ray Bradbury, prezintă o societate ce seamănă izbitor cu ceea ce vedem zilnic în jurul nostru:
Oameni dependenți de medicamente. Dependenți de telenovele și de tot felul de emisiuni tv menite să ne tâmpească. Oameni care nu au curaj sau voință să lupte pentru idealurile lor. Atât de multe persoane care nici măcar nu își dau seama cât de goale și nesemnificative le sunt viețile. Puțini oameni care înțeleg, mai devreme sau mai târziu, că s-au ghidat în viață dupa reguli care duc la regres.
“Dacă vrei ca un om să fie fericit politicește, nu-i înfățișa două laturi ale unei probleme, căci s-ar frământa, prezintă-i o singură latură, sau chiar nici una, e și mai bine. Lasă-l să uite c-ar exista primejdia războiului. Dacă guvernul e incapabil, birocratic și ahtiat de impozite, lasă-l să rămână așa, decât să-i faci pe oameni să se necăjească din pricina asta.
CĂRȚI BUNE GĂSEȘTI ȘI PE LIBRIS.RO. Vezi prețuri
Avem nevoie de liniște, Montag. Dă-le oamenilor concursuri la care câștigă cei care-și aduc aminte de cuvintele celor mai populare cântece, sau de numele capitalelor diferitelor state, sau de recolta de porumb obținută în Iowa acum un an.
Umple-le mintea cu date neinflamabile, împănează-le-o cu fapte până ajung să se simtă ghiftuiți, dar grozav de informați; atunci au să-și închipuie că gândesc, au să aibă iluzia mișcării, fără să se miște.
Și-au să fie fericiți, deoarece faptele de acest gen rămân neschimbate. Nu trebuie să le dai vreo materie nesigură, ca filozofia sau sociologia, cu care să încerce să-și explice lucrurile. I-ar apuca stenahoria.”
Recomand cartea Fahrenheit 451, Ray Bradbury, disponibilă la Târgul Cărții
Cartea Fahrenheit 451 poate fi cumpărată de pe site-ul targulcartii.ro. O recomand atât pentru că mi-a plăcut foarte mult, cât și pentru că este potrivită pentru cei ce iubesc sf-ul (dar și pentru ceilalți), la fel cum potrivită este pentru cei care obișnuiesc să citească zilnic, dar și celor care abia acum descoperă plăcerea lecturii.
Țin minte că am mai avut această carte în bibliotecă pe vremea când eram copil, însă titlul său mă punea întotdeauna în încurcătură, așa că o ocoleam. Astăzi știu că Fahrenheit 451 este temperatura la care ia foc hârtia obișnuită (echivalentul a 233 grade C).
“Cu cât mai multe sporturi pentru toată lumea, sporturile îi fac pe oameni mai sociabili, sunt distractive și nu cer nici un efort de gândire, nu-i așa? Organizează și superorganizează super-super sporturi. Cât mai multe cărți cu poze, cât mai multe filme! Și din ce în ce mai puțină hrană pentru minte.”
Recenzia cărții Fahrenheit 451
Povestea este simplă și m-a dus imediat cu gândul la un film pe care l-am văzut de curând (Equilibrium). O vreme am avut bănuiala că ideea cărții a fost furată/cumpărată pentru ecranizare. Încă mai am o sămânță de îndoială, însă nu despre acest lucru vreau să vorbesc astăzi.
Într-o lume în care clădirile sunt foarte bine izolate, pompierii primesc un alt rol, de-a dreptul îngrozitor pentru iubitorii de lectură: arderea cărților și pedepsirea exemplară a celor care îndrăznesc să nesocotească regulile societății, a celor care îndrăznesc să citească ori să ascundă în casă vreo carte.
Ține minte bine asta, Montag! Nu uitati nici voi, cei care veti citi Fahrenheit 451, Ray Bradbury
“Sau să luăm minoritățile din civilizația noastră. Cu cât e mai mare populația, cu atât mai numeroase sunt și minoritățile. Trebuie să ai grijă să nu-i calci pe coadă pe iubitorii de câini, pe iubitorii de pisici, pe mormoni, pe baptiști, pe unitarieni, pe chinezii din a doua generație, pe suedezi, pe italieni, pe germani, pe texani, pe brooklyn-ezi, pe irlandezi, pe cei din Oregon sau Mexic.
Personajele din cutare carte sau piesă, sau program de televiziune nu mai reprezentau pictori, cartografi sau mecanici adevărați, din vreun loc anume. Cu cât mai mare e piața de desfacere, cu atât trebuie să eviți conflictele – ține minte bine asta, Montag! Toate grupurile și grupulețele astea trebuie să fie menajate!
Scriitori plini de gânduri viclene, puneți lacăt mașinilor voastre de scris! Și scriitorii se supuseră. Revistele deveniră un soi de sirop de vanilie. Cărțile au ajuns niște lături, afirmau criticii snobi. Nu-i mirare că au încetat să se mai vândă, adăugau ei. Cititorii, însă, știind ce voiau și urmărind doar plăcerea, au lăsat să supraviețuiască așa-zisele comics-uri.”
Așa ajunge Montag să fie denuntat pentru ilegalități in cartea Fahrenheit 451, de Ray Bradbury
Pompierul Guy Montag își face meseria cu simț de răspundere, însă numai până la momentul în care o cunoaște pe tânăra Clarisse, fata ciudată care este atrasă mai mult de natură decât de tehnologie, o fată atipică pentru societate, și până când participă la incendierea casei unei bătrâne.
Aceasta alege să moară în flăcări, decât să trăiască momentul în care biblioteca îi este arsă. Un impuls neașteptat îl face pe Montag să fure una dintre cărțile bătrânei și mai apoi să citească din ea, ascuns în casă.
Marcat de ceea ce descoperă în carte, fură alte și alte volume, din care îi citește soției sale, o femeie dependentă de somnifere și de emisiunile difuzate la televizorul uriaș încastrat în perete, ba chiar și prietenelor acesteia. Așa ajunge Montag să fie denuntat pentru ilegalități și căutat chiar de către proprii săi colegi.
Tulburat de faptul că i se cere să își incendieze singur casa, dar și din cauză că lectura i-a schimbat modul de a gândi, acesta își incendiază propriul șef, după care fuge în căutarea altor iubitori de cărți. Dacă îi va găsi ori nu, aflați citind Fahrenheit 451, Ray Bradbury, disponibilă la Târgul Cărții.
Dacă ai timp, poate vrei să citești și alte recenzii de carte:
- Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd
- Foc palid carte scrisă de Vladimir Nabokov
- Ochiul furtunii, de Patrick White
- Pe ape și mai tulburi, de Tim Powers
- Istoria romanțată a unui safari
- Copilul divin, carte scrisă de Pascal Bruckner
- Ultima oprire, Rusia
- Anticarul din Kabul, carte scrisa de Asne Seierstad
- Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong
- Cărți pe care le-am citit în 2017
- Acolo unde canta racii
Cartea lui Bradbury e – adică a fost – o distopie. Spun “a fost” fiindcă, pe zi ce trece, seamănă din ce în ce mai mult cu realitatea. Deşi presupun că noi vom fi convinşi să ne ardem singuri cărţile, pentru că e “politically correct”! Probabil că o să vină vremea când, dacă o să scrii pe feisbuk că citeşti cărţi, o să ai parte de “block” peste “block”. :P
Am fost de-a dreptul socata vazand cat de bine seamana cu realitatea zilelor noastre. Si da, cred ca spre asta ne indreptam. :(
Frumoasă prezentare a unei cărți de neuitat! Dacă nu te deranjează, am să-ți trec această postare în tabelul de luni de la ”Citate favorite”.
Weekend plăcut!
Cum sa ma deranjeze? As fi trecut-o chiar eu, daca toata nebunia din viata mea nu m-ar fi impiedicat sa ma concentrez pe online. Iti multumesc, Zina!