Văzusem la Nina că a făcut cândva un experiment de blogging interesant, apoi am dat şi la Kadia peste această încercare şi m-am decis: îmi voi testa puterea de a duce la bun sfârşit o asemenea muncă titanică. Este uşor impropriu să îl numesc experiment de blogging, căci nu am vrut să aflu prea multe, ci numai să mă joc într-o sâmbătă ce părea căzută în amorţeală, să găsesc articole având continut unic, interesant. Trecuse foarte mult timp de când nu mai lăsasem comentarii pe bloguri, aşa că mi-am făcut din asta un scop: să citesc şi să comentez cât pot de mult în 24 de ore, fără să renunţ totuşi la alte treburi.
Am vizitat o mulţime de bloggeri, vreo 62 în total, dintre care unii deţin mai multe bloguri. Am citit o mulţime de articole, în jur de 110, dacă le iau în calcul şi pe cele 4 unde nu am comentat. Au mai rămas câţiva prieteni de vizitat, dar nu m-au mai ţinut puterile, căci ameţisem de la atâtea noi subiecte şi informatii pe nenumărate teme, ca şi de la încercarea mea de a lăsa fiecăruia câte un comentariu, pe cât posibil la subiect.
Printre cunoştinţele mele din online sunt oamenii care scriu extrem de amuzant, sunt şi bloggeri care rămân mereu gravi. Am citit de la reţete de gemuri şi până la filozofii despre fericire, de la liste cu cărţi şi până la înscrieri în concursuri, de la bârfe despre cumpărătorii din magazine şi până la poveşti despre animale, de la bancuri şi până la advertoriale, de la nebunia din şcoala românească şi până la texte extrem de sensibile despre iubire.
Poate pentru că am făcut experimentul de blogging sâmbătă, poate din alte motive, la cele 106 comentarii am primit până acum în jur de vreo 10 răspunsuri, lucru care mi-a amintit că şi eu ar trebui să mai răspund din când în când cititorilor mei.
Din 110 articole, vreo 3-4 conţineau lepşe, câteva erau pentru joaca de vineri seara (la care eu am renunţat), unele îşi anunţau înscrierea în superblog, altele participau la miercurea fără cuvinte, lucru care m-a făcut să îmi spun că nu le-a dispărut bloggerilor pofta de joacă. Asta mă face să întreb dacă cititorilor mei le-ar surâde ideea de a juca un joc nou, a cărui idee mă bântuie de mult. Voi reveni cu amănunte în ziua în care va fi totul pus la punct.
Din cele 110 articole, vreau să recomand cinci, dar într-un articol viitor (mă lungisem pe vreo 900 de cuvinte cu recomandările, aşa că l-am rupt în două).
Am auzit şi eu de acest experiment, are o muncă întreagă în spate. Felicitări pentru participare!
Experiment se cheamă? Eu lipsesc câte jumate de lună și când mă apuc de citit, iau la rând toate blogurile la care sunt abonată și comentez unde am ceva de zis. De aceea, unii s-au mirat și s-au speriat că-i hărțuiesc când am comentat la vreo 10 articole numai ale lor în aceeași zi.
Hm…
Eu nu am auzit pana acum de acest experiment, mereu aflu lucruri misto de la tine :)
Astept exercitiul, imi plac temele pentru acasa ;)
Chiar ma miram ce minune te-a adus si pe blogul meu. Asadar a fost un experiment. :))
Eu nu as avea rabdare sa vizitez atatea bloguri. Nici macar o data la 6 luni. :P
Te mai astept si altadata in casuta mea, Vienela. Sa tot fim hartuiti in felul asta(apropos de commentul de mai sus). :))
Eu am mereu chef de joaca. Dar doar cand jucaria este un aparat foto. :P
Sunt foarte multe bloguri intr-adevar.
Incerc pe cat posibil sa revad blogurile pe care le stiu. Nu stiu inca reteta reusitei unui blog atragator.
Concura multi factori…
Initiativa ta e interesanta si de luat in calcul
Wow, dar ai avut ceva de muncă! :) Eu nu cred că aș fi rezistat.
Aha! Mister dezlegat!:) M-a surprins vizita ta si cu atat mai mult faptul ca ai lasat un comentariu. Te mai astept pe la mine, daca doresti sa vezi fotografii din Targ ! :) O zi minunata iti doresc!
Un experiment interesant, cre are in spate o munca titanica. Citim oricum foarte multe bloguri zilnice, dar n mai gasim timpul sa aruncam prea multe cuvinte, nu-i asa?
Oameni buni si frumosi! Eu citesc cam tot ce apare nou pe blogurile voastre, numai ca nu am puterea de a lasa comentarii. Nu va mirati ca am intrat la voi pe bloguri, ci doar ca am lasat comentarii. Si nu ma intrebati de ce astazi ma simt atat de ametita… :))))
Vienela, îmi vine să râd, dar îmi iamginez creieraşul tău acum, zăngănind ca în parcul de distracţie pentru copii, că tot am scris despre el. Vai de mine, titanică muncă. Eu nici jumate, nu aş reuşi să parcurg, cu toate că de multe ori citessc mai mult decât aş vrea. Eu mă gândisem odată să încerc cât de mult timp aş putea scrie continuu.
:))))
Deci nu sunt speciala. Dar nu-i bai, mai bine prea des decat deloc. Insa ma mira ca ceea ce eu consider normal in limita timpului, altii considera…experiment. Am in reader peste 100 de bloguri si tin greu pasul cu toate, adevarat.
În seara asta mă uit la “Diavolul se îmbracă de la Prada” sau cum s-o numi până începe meciul cu Grecia aşa că nu am timp să comentez. ;)
Vienela, pentru mine erai recordmenda in ale scrisului, dar acum vad ca nu te opresti numai la atat.
Experiment e destul de mult spus, parca i se potriveste mai bine relaxare in fata ecranului contempland munca altora, ca la muzeu. Cam putine raspunsuri la comentarii, ce-i drept, doar 10 la suta… Poate lumea a fost pentru un ultim week-end la mare.
Si eu incerc sa mă „plimb” prin cat mai multe bloguri; în limita timpului. Daca ma atrag subiectele, comentez pe blogurile interesante.
Dar nu cred ca pot rezista atatea ore ca in „experimentul” tau. Vorba ta, ies ametita de tot. O jumatate de ora pe zi cred ca e suficient :)
E normal să nu poţi comenta articolele tuturor cititorilor. Poate te-ar ajuta să răspunzi barem comentariilor lăsate de ei.
În aceeaşi situaţie sunt şi eu, fiindcă lucrez la un proiect cronofag, aşa că am renunţat la rubrica Recomandările săptămânii, care mă obliga să citesc multe materiale. Iar comentariile pe care le lăsam zilnic s-au rărit.