Înfig absentă furculiţa în salata pistruiată de la piperul măcinat deasupra şi zâmbesc. Zâmbetul meu ascunde secrete mici, dar şi planuri măreţe, legate de momentul în care se va încheia o altă etapă a vieţii copilului meu. De când l-am auzit vorbind despre Windows 8, despre laptopuri, un gând mi s-a insinuat pe nesimţite, aşa cum se strecoară şopârla printre firele de cimbrişor ale câmpiilor arse de soare.

Parcă însăşi Atena, zeiţa înţeleaptă îmi şopteşte la ureche despre tendinţa omului de a explora necunoscutul, despre dorinţa de a depăşi ceea ce ieri părea a fi limita. Îmi dau seama că este aproape clipa în care omul nu va mai lucra cu tendonul, ci doar cu neuronul. Cât timp a trecut de când lăsa însemnări rupestre în peşteri sau  scria pe tăbliţe de lut? Cât timp a trecut de când suflam căldură spre geamurile îngheţate pentru a le aburi, ca mai apoi să desenez cu degetul ceea ce îmi dicta imaginaţia?

Astăzi, pornind în numai două secunde datorită funcţiei instant-on , prezentând mai mult spaţiu de manevră, având un design plăcut, putând fi transportat cu uşurinţă şi fiind cu adevărat durabil, imi face cu ochiul insistent modelul compact S200, din noua serie de portabile VivoBook de la Asus, cu ecrane de la 11,6” la 14”. Plănuiesc să îl cumpăr pentru fiul meu, pentru ziua în care îl voi putea felicita că a terminat cu brio primii 12 ani de şcoală.

Îmi povestea zilele trecute că a văzut la un coleg un laptop cu ecran tactil, că în primele clipe i s-a părut ciudat să renunţe la tastatură, pentru a întinde mâna spre display. Dar cum folosise de câteva ori o tabletă, s-a acomodat repede. Ochii lui îmi spuneau că jinduieşte la un asemenea giuvaier, care la cea mai mică atingere a ecranului tactil deschide ferestre spre lume şi oferă sunete realiste. Cu ecran de sticlă şi carcasă de metal, portabilele din seria VivoBook păstrează stilul întâlnit la ASUS ZENBOOK, aducând ca noutate margini rotunjite şi netede, dar şi culori impresionante.

Mă ridic de pe scaun şi prin faţa ochilor îmi trec imagini de demult, din perioada în care nu îmi permiteam să îi cumpăr nici cel mai ieftin calculator de pe piaţă. Am profitat de cecul de 200 euro primit de la şcoală, am mai împrumutat de la prieteni câţiva bănuţi şi mi-am surprins copilul, oferindu-i ceea ce visa de mult timp să aibă. După ce îi voi cumpăra modelul compact S200, cu siguranţă băiatul meu se va mai înălţa câţiva centimetri, pentru că va umbla cu nasul pe sus, mândru de nestemata lui, care este optimizată pentru mediul Windows 8, oferă 32GB spațiu de stocare şi răspunde la atingerile instinctive .

Acum a venit rândul meu să visez, să văd cu ochii minţii un posibil viitor, în care copilul meu stă la birou, având notebook-ul cu ecran tactil in faţă. Îl văd folosind acelaşi portabil cu panouri tactile multi-punct cu răspuns rapid, care de data aceasta va deservi controlarea utilajelor în fabrică. Cu această fină tehnologie touch nu va mai fi nevoie de butoanele şi manetele care acum sunt utilizate la scară industrială. Ceea ce astăzi pare greu de realizat, mâine poate va deveni realitate, revoluţionând experienţa bazată pe atingeri.

Articol scris pentru concursul blogwars.ro.