Până acum cinci ani, când m-am hotărât să mă mut aici, în fiecare vară mă enervam, mă chinuiam şi nu dormeam nopţile din cauza  ţânţarilor. Deşi aveam plase la geam, ei reuşeau cumva să se strecoare în apartament, să îmi bâzâie la urechi, să îmi ciupească băiatul.

Cumpăram mereu pastile de ţânţari, stăteam să le ard plimbându-mă ca o fantomă prin casă, pierzând o jumătate de noapte. De când locuiesc aici nu am văzut nici picior de ţânţar, am uitat cum bâzâie, am uitat câte metode testam în speranţa că voi reuşi să dorm o noapte netulburată. Nu trebuie să mai stau înfăşată în cearşafuri, nu mai fac fum în casă.

Ciudat este că la două blocuri distanţă locuieşte cumnata mea, care are copiii ciupiţi tot timpul şi care se vaită că nu reuşeşte să doarmă.

Nu ştiu care este explicaţia, dar sunt în al nouălea cer de bucurie că am scăpat de aceste mici şi enervante creaturi.

PS: Ştiti care este culmea verii? Să îl suni pe Connect-R şi el să doarmă!!!