Mă ataşez de câte un cântăreţ, de muzica lui şi ani de zile rămâne preferatul meu, până când vreun eveniment important mai schimbă ceva în viaţa mea. Atunci probabil mă schimb şi eu puţin, descopăr că m-am plictisit, că am nevoie de o schimbare, făra să imi dau seama întorc foaia şi mă las impresionată de alt cântăreţ.
      Toată copilăria am cântat şi am dansat pe muzica Andei Călugăreanu, dar şi Angela Similea îmi trezeste amintiri plăcute, cu a ei Omletă din ouă de broască ţestoasă. Cât eram de inocentă! 

      Ieşirile la discotecă şi privirile săgalnice aruncate băieţilor îmi amintesc de Modern Talking. Râdeam tot timpul, chiar şi fără motiv, pentru că nu aveam griji, nu aveam probleme. Dar am tras o spaimă cumplită la cutremurul din 1986, într-una din serile în care eram abia întoarsă de la discotecă.
      Jessica Jay a fost cu mine când copilul mi-a zâmbit pentru prima dată. Câte lacrimi de bucurie! Ce fericire imensă! 
      Perioada în care am avut cele mai multe griji, dar şi cele mai mari satisfacţii mi-am petrecut-o cu Vangelis. Ce tânără şi puternică eram!
      Rinichiul drept l-am pierdut înjurând alături de Paraziţii. Nu-i nimic! Mai am unul!
      Cât am lucrat în Italia Bitză m-a însoţit în permanenţă. L-am ales greşit, mă deprima.
      De aproape 6 ani preferatul meu e Fabrizio Moro, cantautor italian de pop rock, dar cred că urmează o schimbare, ascult din ce in ce mai des Slipknot şi Disturbed.