Eşti varză! Varză ornamentală

Bătrânul încasează mulţumit banii pe tărtăcuţele vândute, apoi se apleacă ţinându-se de mijloc şi toarnă puţină apă la rădăcina plantei din ghiveci. Se îndreaptă de spate şi se aşază pe scăunel. Femeia care cumpărase tărtăcuţele era tot acolo, privindu-l. “Sper că nu s-a răzgândit”, îşi spune  omul rapid. Nu, nu s-a răzgândit. A văzut planta verde-roşcată şi vrea să o cumpere. Bătrânul o vinde ieftin, ba chiar oferă şi câteva sfaturi legate de întreţinerea ei. În tot acest timp, soţul femeii a stat deoparte şi a privit scena zâmbind îngăduitor. Ştie că aşa se întâmplă când îşi scoate femeia din casă şi o lasă să se plimbe prin piaţă.

Mai târziu, ajunşi acasă, îşi privesc planta cu frunze de toate culorile şi îi caută cel mai bun loc. Se distrează amintindu-şi de întrebările ce le-au fost adresate pe drum. Toţi trecătorii se mirau de floarea ce semăna la formă cu o varză, dar avea culori atât de interesante. Femeia simte că floarea nu va rezita prea mult, că este sezonieră, dar asta nu o împiedică să se bucure de frumuseţea ei. Îi va face poze şi le va pune pe blog, chiar dacă nu poate da prea multe detalii despre varza aceasta movulie.

În dimineaţa următoare, una dintre frunze, cea de la baza tulpinei, era galbenă, uscată, pierdută. Femeia şi-a spus în gând că e normal. O altă dimineaţă, o altă frunză îngălbenită. În a treia dimineaţă, trei frunze îngălbenite. La sfârşitul săptămânii, din frumoasa varza ornamentală nu rămăsese decât un ciot golaş, ce îşi schimba culoarea clipă de clipă. Femeia privea parcă nevenindu-i să creadă. Atmosfera s-a mai destins abia când soţul, mereu pus pe glume, i-a spus că varza aia ar fi stat mai bine în cratiţă, alături de o costiţă bine afumată, chiar dacă avea o culoare cam dubioasă.

Au trecut două luni de atunci şi femeia încă se mai întreabă de ce a murit atât de repede acea varză cu frunze creţe, având atâtea culori frumos îmbinate. O îngrijise respectând indicaţiile bătrânului, îi oferise tot ce ar fi avut nevoie, plănuise să o facă vedetă internaută. I-a fost atât de dragă, încât nu s-a îndurat nici acum să arunce acel ciot ce îi aminteşte de planta care semăna cu acele tentative de fustiţe numite tutu. Se uită din când în când la ciot şi îi spune în şoaptă:

-Eşti varză!