Totul despre motani si pisici (aici gasiti o multime de informatii interesante si utile daca vreti sa aflati mai multe despre feline).
Au ajuns cu băieţelul la spital, muşcat de motanul pe care îl cresc în casă. Doctorul l-a tratat fără să se îngrijoreze, nu erau semne de turbare(care sunt acele semne?), dar le-a recomandat să cheme totuşi un veterinar să verifice.
A venit doctorul veterinar, s-a uitat la pisoiul tigrat cu ochi de smarald şi a constatat că totul este OK. A doua zi motanul, vrând parcă să dezmintă spusele doctorilor, a muşcat celălalt copil al familiei. Vine iar veterinarul, cercetează totul ca un adevărat detectiv, după care ajunge la concluzie:
-Motanul este gelos din cauza atenţiei pe care o acordaţi copiilor.
Bine, presupunem că este adevărată concluzia la care a ajuns domnul doctor. Dar cum rezolvă problema tati şi mami? Simplu:
-Trebuie ca motanul să se obişnuiască cu situaţia şi atunci se potoleşte, îi va lăsa în pace pe copii, spune mama.
-Vom fi mai atenţi când vor fi împreună, spune tatăl.
Te-ai ataşat de motan, îl iubeşti, nu te înduri să-l dai altcuiva. Te înţeleg, dar ăia sunt copiii tăi. Nu mai faci diferenţa între copii şi pisoi?
Dacă îţi plac asemenea senzaţii tari de ce nu aduci acasă vreo 2-3 piranha? Eventual înveti copiii să îi gâdile în barbă.
De ce nu bagi în casă un şarpe cu clopoţei? Sunt sigură că se vor distra trăgând şarpele de coadă.
Update: Eu am ras, am glumit, am fost rautacioasa si asta pentru ca nu am avut niciodata pisica pana la momentul publicarii textului. Dupa ani de ani, am adoptat, rand pe rand, patru pisicute. Ei bine, am descoperit ca pisicile chiar pot fi geloase si razbunatoare daca nu le acorzi suficienta atentie. O lectie pe care am invatat-o pe pielea mea.
Un motan caratist…
super poza :)) e personală sau e de pe net?
E luata de mine personal de pe net. :))
Periculos chiar… :))
:)) orice numai nu serpi
=)) mi'a placut faza cu pestii piranha :))) sa'i gadile in barba=)) si poza e geniala:)))Cat despre faptul ca iubeste atat de tare pisica…du'te nene:)) eu zburam pisica aia pe balcon sau afara direct daca imi ataca copiii:|
si eu la fel o aruncam,numai ca cu capul de peretii
Sunt frumosi vazuti de la distanta… Ai vazut cum arata mamba verde sau viperele? Mi se par foarte frumosi.
Asa as fi facut si eu. Nu e nimic mai presus de copilul meu.
Nici chiar asa. Dar oricum disparea din peisaj, asta e clar.
Asa o fi, da' pisicul din poza e tare dulce, n-as putea sa-l arunc. N-aș putea să arunc nici un animal, odată ce l-am luat in casa mea, ca membru al familiei. Exista metode mai umane de rezolvare, simple, cer doar puțină perseverență. 1. O bucată de timp, să fie mângâiați concomitent copiii și motanul, până le intră în cap că sunt iubiți la fel. 2. Să se facă o verificare discretă, nu cumva copiii sunt geloși pe motan și îl chinuiesc când nu sunt văzuți de părinți ? S-a mai văzut !
Cred ca o sa-mi sara multi in cap. In primul rind si copiii au foarte multe avantaje de pe urma convietuirii cu un animal, chiar si asa cu personalitate. Invata sa iubeasca si sa respecte animalele, sa fie mai responsabili. Te-ai intrebat daca nu cumva si copiii chinuiau motanul? Motanul era mic sau era adult? Daca e mic se poate educa si nu cred ca muscatura e asa puternica (a propos, copiii se pot rani si intr-o mobila aleasa prost sau cind se joaca cu niste porcarii de jucarii prost concepute, sau se mai ranesc si intre ei). Eu vin si intreb cum ramine cu parintii care-si bat copii sau ii abandoneaza. Ne ofuscam asa ca un motan a muscat un copil, dar nu ne pasa cind un parinte isi altoieste copilul, ca na', "il educa" sau alta si mai tare "bataia e rupta din rai". Nu orice zgirietura sau muscatura venita din partea unui animal trebuie sa ne revolte asa. Poate are o explicatie foarte simpla. E clar ca pe primul loc sunt copiii, dar sa nu aruncam cu noroi numai in animale, multe reactii de-ale lor pornesc ca raspuns la ceva facut de noi.
Indiferent de motive, eu nu as tine in casa un animal care sa-mi raneasca copilul. Despre asta vorbeam. Daca tu ai alta tactica privind cresterea copiilor pe mine nu ma deranjeaza.
sa fie spoiti cu aur si tot nu imi plac, nu stiu de ce. ma cuprind fiorii cand ii vad in poze, nu mai vorbesc de realitate. :-s
Nu trebuie sa te gandesti la ei ca la niste vietati care fac rau oamenilor, ci sa admiri frumusetea modelelor si a culorilor. Nu uita ca Australia este plina de serpi(asta pentru apropiata ta plecare).
Stiu ca exista metode de rezolvare, dar cand iti vezi copilul plangand si plin de sange e greu sa gandesti limpede.