Este durabilă relația cu partenerul cunoscut la muncă?
Punea Ioana acum câteva zile o întrebare referitoare la cuplurile de serviciu, la motivele pentru care oamenii îşi aleg partenerul de la locul de muncă, la durabilitatea acestor relaţii. Eu nu am învăţat nimic din greşelile altora, mi-am deschis inima, m-am îndrăgostit de un coleg de serviciu, cu care m-am măritat şi am făcut un copil. Credeți ca este durabilă relația cu partenerul cunoscut la muncă?
Una din marile greşeli ale vieţii mele. Nu pentru că m-am îndrăgostit de un coleg de serviciu, ci pentru că m-am îndrăgostit de omul nepotrivit. Doar fericirea de a-l avea pe Ionuţ m-a făcut să nu regret prea tare. Dar nu despre mine vă voi povesti astăzi, ci despre o doamnă pe care am cunoscut-o bine şi de la care ştiam că nu este indicat să amesteci serviciul cu dragostea.
Cât durează o relație cu o persoană cunoscută la serviciu?
S-a măritat cu unul dintre colegii de birou, un bărbat jovial, cu poftă de viaţă. O făcea fericită, o răsfăţa, o trata ca pe o zeiţă. Nici avantajele de la slujbă nu erau de lepădat. De când se măritase, colegii o priveau cu mai multă bunăvoinţă, cu mai mult respect, ştiind că are un aliat puternic în firmă.
Împlinirea a venit odată cu naşterea fetiţei. Totul mergea ca pe roate, bărbatul o iubea, copilul era frumos şi sănătos, viaţa se vedea în roz. Dar nu a durat prea mult. Ea a rămas acasă, să îşi crească bebeluşul, el mergea la muncă şi era tot mai rece, mai distant, mai nepăsător.
Certurile şi reproşurile nu au întârziat să apară, colegele de serviciu au avut grijă să o avertizeze că soţul ei umbla pe sub cu alte fuste, aşa că până la despărţire nu a mai fost decât un pas.
Fetiţa a crescut, doamna s-a întors la serviciu, dar nimic nu mai era ca înainte. Colegii o priveau pe sub sprâncene, iar fostul soţ, în continuare coleg de birou, îi făcea zile fripte. Îi plătea pensie alimentară, dar nu venea să vadă copilul și nu întreba de el. În schimb, îşi povestea în birou aventurile, iar mai târziu, când s-a recăsătorit, i-a sfâşiat inima povestind despre copilul pe care îl făcuse cu noua soţie. A îndurat mulţi ani acest chin pentru a-şi păstra serviciul.
*
Comentariul lăsat de Vladen la articolul Este durabilă relația cu partenerul cunoscut la muncă? mi s-a părut atât de clar, încât am ales să îl postez aici.
Pai de ce sa nu privim lucrurile si din unghiul celalalt? :))) Daca una lucreaza cu barba-su’ poate sta “cu ochii pe butelie” si sa mature cu celelalte fete pe jos daca se dau la al ei :D.
Serios vorbind acum, daca vrei sa-ti inseli sotia, ocazii exista in fiecare moment. Indiferent daca lucrezi sau nu cu ea. Fete dispuse sunt peste tot, un gest sa faci. Si daca nu faci, nu-i bai, fac ele :)). Relatia profesionala cu jumatatea nu conteaza de loc in privinta asta. Decat ca da, lucrand cu ea, e probabil mai dificil si trebuie sa fii ceva mai atent cand mergi “cu colega”.
Cat despre lucratul impreuna dupa o potentiala despartire, pai eu vad asta o problema mai mult pentru femei, ele parundu-mi mai nostalgice. Un barbat in general se razbuna cand e ranit. De exemplu scotand ochii jumatatii abandonate (sau, mai ales, care l-a abandonat). In sensul ca ne afisam cu amanta, cu cat de bine ne e…etc..etc.. ca sa vada exa ce-a pierdut. Eu asa mi-am vazut prietenii procedand.
Altfel gasesc ca e cumva natural sa se indragosteasca oamenii la slujba, fiindca in ziua de azi cu colegii stai mai mult timp decat cu partenerul.
Alta chestie care mi se pare ciudata este intrasigenta asta de origine americano-hollywoodiana in legatura cu legaturile extraconjugale. Pai daca iubesti o femeie (sau barbat, dupa caz) cu adevarat, la modul in care nu-ti poti inchipui viata fara ea (el), sentimentele astea nu inceteaza brusc doar fiindca s-a culcat cu colegul (colega)! Mare branza! Ala e doar orgoliu personal ranit. Curiozitatea e normala si umana.
Daca cineva se supara pe o aventura punctuala extraconjugala pana la modul de a-si parasi partenerul, apoi eu zic ca respectivul oricum nu era cine stie ce indragostit. Fiindca cand iti pui orgoliul tau in fata dragostei pentru partener e clar ca pe tine te iubesti mai tare. Si atunci asta nu-i dragoste. E joaca si teatru (chiar daca prestat inocent).
Esti indragostit cu adevarat de cineva cand acel cineva e pe primul loc pe lista ta. Si tu urmezi undeva muuult mai jos.
Eu stiu o tipa care s-a cuplat cu un coleg de serviciu casatorit, si care are si acum statutul de amanta oficiala. Oribil!
Trista povestea!!!!!
Eu cred ca e mai bine sa nu incurcam munca cu iubirea pentru ca niciodata nu se stie si decat sa tratezi mai bine previi, parca asa era nu? :))) Bine ca nici inimii nu-i putem porunci si cand ne loveste dragostea nu mai vedem. Nu stiu ce sa zic, e complicata dragostea asta, mai bine nu mai iubim :))) .. e mai bine, e mai liniste! :D
Uite c-aici eu nu cred că e chiar așa. Depinde de la om la om, de la caz la caz. Dacă s-a ajuns la așa ceva înseamnă doar că situația inițială nu era așa de happy și de solidă din start.
Dar sunt si persoane care s-au cuplat la servici si a tinut cusatura :)))
Ca pe net, nu? :)
Important e sa fie oameni liberi- nu casatoriti.
Pana la urma parerea mea e ca astia zburdalnici gasesc oricand o fusta sub care sa se bage , nu conteaza daca e la acelasi loc de munca
Si sa nu fie cu suparare dar la femei e la fel
Cu cine insala barbatii? Cu alte femei…..care unele au si ele la randul lor inelul cununiei pe deget :D
Cunosc multe cazuri de cupluri de soti care s-au intalnit, iubit, casatorit si ramas impreuna la serviciu si acasa. Se intampla destul de des, mai ales cand iti petreci multe ore peste program la locul de munca. Cam asa sunt si eu :). Am intalnit si cazuri din categoria mentionata de tine. Cel mai des unul dintre parteneri si-a schimbat locul de munca.
din păcate poveşti de-astea ştiu în viaţa reală şi aş vota pasiune.
Şi aş recomanda ca acelele cupluri deja căsătorite să plece spre acelaşi loc de muncă, cunosc atâţia care rezistă cu brio !
asta cred ca este dezavantajul cel mai mare: faptul ca petreci tot timpul impreuna! Sa zicem ca ai o perioada mai tensionata acasa cu partenera (nu ma refer neaparat la treburi grave, ci obisnuite … domestice) … ce faci? O aduci si la munca?
Cred ca asta difera de la persoana la persoan… nu este batut in cuie sa se intample astfel…
@vienela: eu unul nu sunt de acord cu casatoria sau “cuplajul” la firma, ok daca se intampla corect ar fi unul din ei sa-si dea demisia. Automat este inevitabil se creaza conflict de interese si nu este normal.
Am doi la birou la mine se ling aici toata ziua de imi vine sa-i omor pe amandoi, sa faca acasa la ei ce vor.
Mai nou am mai aflat de doi colegi care se presupune ca mai impart si patutul amandoi, treaba lor, macar ei nu fac chestii ostentative.
Mie mi-a spus nevasta mea sa mi dau demisia de unde lucrez acum si sa ma duc la ea la munca pe mult mai multi bani si i-am zis sa-si vada de treaba ei :)). Cum pot eu care nu suport sa vad asta sa o fac?
Cred ca chestia cu “umblatul dupa alte fuste” este valabila si daca nu esti colega cu sotul… Depinde de caracterul barbatului! Eu am lucrat foarte multi ani împreuna cu sotul meu si a fost o exceptie ptr ca nu se prea aproba pe aici asa ceva!
Pai de ce sa nu privim lucrurile si din unghiul celalalt? :))) Daca una lucreaza cu barba-su’ poate sta “cu ochii pe butelie” si sa mature cu celelalte fete pe jos daca se dau la al ei :D. Serios vorbind acum, daca vrei sa-ti inseli sotia, ocazii exista in fiecare moment. Indiferent daca lucrezi sau nu cu ea. Fete dispuse sunt peste tot, un gest sa faci. Si daca nu faci, nu-i bai, fac ele :)). Relatia profesionala cu jumatatea nu conteaza de loc in privinta asta. Decat ca da, lucrand cu ea, e probabil mai dificil si trebuie sa fii ceva mai atent cand mergi “cu colega”.
Cat despre lucratul impreuna dupa o potentiala despartire, pai eu vad asta o problema mai mult pentru femei, ele parundu-mi mai nostalgice. Un barbat in general se razbuna cand e ranit. De exemplu scotand ochii jumatatii abandonate (sau, mai ales, care l-a abandonat). In sensul ca ne afisam cu amanta, cu cat de bine ne e…etc..etc.. ca sa vada exa ce-a pierdut. Eu asa mi-am vazut prietenii procedand.
Altfel gasesc ca e cumva natural sa se indragosteasca oamenii la slujba, fiindca in ziua de azi cu colegii stai mai mult timp decat cu partenerul.
Alta chestie care mi se pare ciudata este intrasigenta asta de origine americano-hollywoodiana in legatura cu legaturile extraconjugale. Pai daca iubesti o femeie (sau barbat, dupa caz) cu adevarat, la modul in care nu-ti poti inchipui viata fara ea (el), sentimentele astea nu inceteaza brusc doar fiindca s-a culcat cu colegul (colega)! Mare branza! Ala e doar orgoliu personal ranit. Curiozitatea e normala si umana. Daca cineva se supara pe o aventura punctuala extraconjugala pana la modul de a-si parasi partenerul, apoi eu zic ca respectivul oricum nu era cine stie ce indragostit. Fiindca cand iti pui orgoliul tau in fata dragostei pentru partener e clar ca pe tine te iubesti mai tare. Si atunci asta nu-i dragoste. E joaca si teatru (chiar daca prestat inocent). Esti indragostit cu adevarat de cineva cand acel cineva e pe primul loc pe lista ta. Si tu urmezi undeva muuult mai jos.
“Fiindca cand iti pui orgoliul tau in fata dragostei pentru partener e clar ca pe tine te iubesti mai tare”
Cu fraza asta m-ai convins! Mi-au dat lacrimile! :)
Total de acord…Ar trebui interzise prin lege casatoriile cu colegi de serviciu :)
Din când în când, mai văd şi eu câte un episod din “Tânăr şi neliniştit” pe PRO TV.
Acolo toţi şi-au schimbat partenerii între ei chiar dacă sunt colegi de serviciu.
Asta-i democraţie frate! Nu ca la noi! :))
vladen a enuntat ceea ce gandeam si eu.
O relatie buna rezista in orice conditii. O relatie proasta cedeaza oricand.
Singurul impediment la agatza de la lucru colegul, sutn doar barfele si glumele. Si evident, greu le va fi nostalgicilor.
Cunosc cupluri in diferite tipuri. Un bun exemplu sunt unii care si-au deschis business-ul impreuna. Jongleaza amandoi sa fie cineva sila job, si acasa cu copiii.
Ai mei au fost colegi de liceu inca din clasa a 10a, apoi colegi de serviciu si sunt de peste 20 de ani impreuna.
..este bine dacă oamenii sunt serioși și au sentimente solide….dar cred că pentru prospețimea relației este mai bine să nu lucreze împreună.
Cazuri si cazuri. Nu poti trage o concluzie dintr-o (din 2, de fapt), experienta/e personala/e. Daca fostul sot al colegei era fustangiu de felul lui, la fel s-ar fi intamplat si daca lucrau in locuri diferite. Si poate ca ea n-ar fi aflat decat mai tarziu sau niciodata de infidelitatile lui.
Poate ca daca n-ar fi stiut de ele, nu ar fi reactionat la asta (pentru ca sunt sigura ca au inceput reprosurile si suspiciunile, lucru care grabeste sfarsitul unei relatii) si mergeau mai departe. Nu se stie niciodata…
Depinde de fiecare pereche…la unii faptul ca sunt tot timpul impreuna si la serviciu si acasa poate crea probleme, dar sunt altii care chiar asta cauta si rezista impreuna sau gasesc un mod de a sta in echilibru…depinde de fiecare in parte cum privesc si mai ales cu rezolva problema asta:p
Vad ca in ceea ce priveste relatiile dintre oameni eu tind sa fiu de acord cu Vladem. In plus, dupa parerea mea, o relatie de cuplu care si lucreaza impreuna are sanse mai mari sa mearga daca si amandorura sau macar unuia ii si place ff mult ce lucreaza si unde lucreaza, si celuilalt ii e cel putin indiferent, insa daca unul sau amandoi din cuplu efectiv vad serviciul respectiv ca un fel de obligatie si corvoada de indeplinit doar pt ca nu e bine sa schimbi sau sa gasesti altceva mai bun, sa nu pierzi beneficii, pensie, avantaje, etc, atunci nemultumirile de la serviciu vor tinde sa se rasfranga pe relatia de cuplu destul de rapid. Eu nu pot sa uit cum a zis dl Daniel Kahneman, castigator Premiu Nobel Economie 2002, ca el crede ca reteta Fericirii, (NU neaparat a Satisfactiei, ci chiar a Fericirii) este [petrecutul cat mai mult timp cu oameni care-ti PLAC, si asta, dupa parerea mea NU este intotdeauna echivalent cu oamenii de care te indragostesti, desi multimile respective sunt pe undeva intersectate…si daca iti place si colectivul unde lucrezi si munca pe care o faci, pai atunci intr-adevar altfel treci peste oarecare nesatisfactii momentane fie de serviciu, fie de cuplu.
(NU stiu daca am reusit sa explic prea bine ce voiam sa zic, si chiar as dori feed-back daca ce am zis are sens, pt ca eu vorbesc acum din teorii, ca eu nu am avut niciodata o relatie de cuplu la serviciu, si nici nu am de gand sa-mi fac, dar asta e din cauza mea pt ca mie imi place atat de mult sa fiu functionar birocrat incat cred ca un eventual partener care ar fi si coleg cu mine la serviciu ar risca sa inceapa sa se simta gelos pe ce tare ma distrez eu la serviciu si el nu !!…deoarece multor functionari birocrati de fapt NU le place munca lor si vor sa fie poeti sau altceva decat functionar si au ales aceasta slujba doar pt avantajele de venit stabil si de pensie !)
La fostul meu job am intalnit un cuplu care lucrau impreuna de 30 de ani, erau in prag de pensionare si se iubeau ca in prima zi. El statea mai mult in biroul ei si era un tip excesiv de serios. Un domn bine pentru varsta lui. Si ea la fel, se cunoastea ca fusesera frumosi amandoi in tinerete. Fosti colegi de clasa si de banca din clasa a I-a…apoi viata i-a despartit pentru a-i uni definitiv in primul an de facultate. Cand el s-a angajat a adus-o si pe ea la locul lui de munca. Sa fie mereu impreuna. Zi de zi…
Suntem foarte diferiti ca oameni, la fel si in relatii e o mare diversitate. Am avut mai multe cupluri (9 cupluri!!) la firma unde am lucrat. Toate cupluri solide, cu niciunul dintre ele nu s-a intamplat absolut nimic.
Nici cu cei mai tineri, nici cu cei care nu mai erau chiar tineri.
Inclin sa cred ca e doar o prejudecata. Se intampla sa fie cupluri carora nu le e sortit sa reziste probabil nici in afara, din pacate.
Daca sunt sentimente…ele rezista in orice conditii.
Ma incadrez aici, dar nu in totalitate pentru ca l-am cunoscut inainte sa imi fie coleg de serviciu. Acum doi ani s-a eliberat un post si cum la vechiul loc de munca nu mai voiam sa stau, m-am gandit ca nu ar fi rau sa incerc, stiind ce colegi voi avea. Si nu am gresit, chiar a fost una din cele mai bune decizii din viata mea. Avantajul meu e ca firma are 2 puncte de lucru in Bucuresti si eu sunt la unul si el la celalalt . Deci nu ne vedem decat acasa ca si cand am avea 2 joburi diferite. In schimb vorbim la telefon despre probleme de serviciu si nu mi se pare nimic iesit din comun, ba chiar colaboram foarte bine. Pana acum a fost ok si nu vad de ce nu ar fi ok si in continuare. Recunosc insa, daca era sa fim in acelasi birou sau cladire nu cred ca as acceptat :)