Aveam câteva zile de când mă mutasem în Scoția. Locuiam la Wishaw, un orășel drăguț, dar nimerisem într-o zonă rău famată. Ieșeau zilnic certuri și bătăi pe acolo, ba uneori se auzeau și împușcături. Despre droguri nu mai spun, era un soi de paradis al traficanților.
Eh, pe acolo îl plimbam pe Bruno de câteva ori pe zi, printre oamenii ăia ciudați și atât de iuți la mânie.
Ajunsă în parcul unde îi plăcea câinelui să își facă treburile, am văzut un grup de elevi de școală certându-se. Copiii aveau în jur de 14 ani. Două dintre fetite s-au luat la bătaie. Adică bătaie, cu pumni, picioare, tăvăleli, rupt păr din cap etc. Justițiarul din mine nu a rezistat scenei.
Am șoptit un “haide!” spre Bruno și am luat-o la fugă, cu gândul că trebuie să despart fetele alea înainte să se omoare între ele. Ce mai conta că habar nu aveam ce și cum să le spun în limba lor… Speram doar să le fie jenă că au fost văzute de o femeie care le-ar fi putut fi mamă. Alergam și strigam “hei, fetele, hei!”, de parcă ele ar fi putut înțelege ce vreau să spun.
Ajunsă la vreo cinci metri de locul bătăliei, m-am oprit brusc, încremenită, căci din dreapta mea urla la mine un bărbat tânăr, de vreo 25-30 de ani. Îmi făcea semne disperate să plec de acolo. Limbajul semnelor e ușor de înțeles în orice limbă. Dar pe mine m-a bulversat nu faptul că m-a alungat din zonă înainte să apuc să opresc cearta, ci cuvintele pe care mi le-a repetat de vreo 6-7 ori.
F_ck off! urla tipul la mine. Eu, naivă, abia căzută din lună, habar nu aveam ce înseamnă. Dar tonul lui suna ca o amenințare. Mi-am spus că e mai bine să mă retrag, că ei toți sunt scoțieni și știu mai bine cum să se poarte unii cu alții.
Am plecat din parc înainte ca Bruno să își facă nevoile. Am dat buzna în casă, grăbită să caut pe google translate traducerea, să aflu ce zmei a urlat viteazul ăla la mine. Ghinion! Google translate nu îmi returna nici un rezultat satisfăcător. Am încercat tot felul de variante, de combinații de litere, de genul of și off, însă nimic concret care să se potrivească în context.
Agitată, l-am sunat pe Ionuț. Fii-miu locuia pe atunci în Anglia.
-Auzi, ce înseamnă “f_ck off”?
-O înjurătură, mi-a răspuns el, râzând. De ce? a întrebat, curios.
-Păi așa mi-a zis unul în parc astăzi.
-Cum să îți zică așa ceva? Ce ai făcut?
I-am povestit cu lux de amănunte cum am vrut să intervin în cearta fetelor și cum am fost alungată de un spectator care se distra văzându-le cum se bat. Bine-nțeles că fii-miu s-a enervat. Oare o să înveți vreodată să nu te mai bagi în certurile altora, să nu mai faci tu dreptate pe stradă? Chiar nu te potolești până nu ajungi să te lovească vreun idiot, să ne faci și pe noi să dăm de necaz pentru că venim să te salvăm?
Nu cred că voi învăța cu adevărat vreodată. Mă deranjează îngrozitor violența fizică și simt mereu nevoia să opresc astfel de scene. Dar între scoțieni nu mă mai bag. Dacă vor să se omoare între ei, din partea mea sunt liberi să o facă.
Asta nu înseamnă că stau liniștită, ci doar că mă țin cu mâinile de mine însămi și îmi pun fermoar la gură ca să rezist ispitei.