Erai cam încercănat…

Vremea rea de afară, oboseala şi teama de supraîncălzire :)) s-au aliat într-o zi, hotărâte să ne deranjeze şi să ne strice planurile. Au pus ochii pe soţul meu,  aducând întâi un strănut, apoi o durere în gât, ca ieri să trimită buluc toate senzaţiile neplăcute de răceală. În aceste condiţii, neavând chef de ieşit pe afară, ne-am petrecut seara de halloween bând ceai cu lămâie, mâncând covrigi cu susan şi uitându-ne la televizor, în aşteptarea lui Ionuţ, care plecase la distracţie.

De data aceasta, băiatul meu nu a stat o jumătate de oră în oglindă, ci mai mult de două ore, pentru a-şi pregăti masca de halloween. Era şi puţin dezamăgit, pentru că prietenii lui locuiesc în alt cartier şi se pregăteau împreună, vopsindu-se unul pe celălalt, pe când el trebuia să muncească singur. Nu are încredere în talentul meu de pictoriţă. Nu ştiu care dintre spiriduşi i-a povestit că nu am luat niciodată mai mult de nota 7 la desen. :))

Nu mă mai machiez de mult timp, dar un creion dermatograf, nişte tuş şi câteva farduri pentru pleoape au rămas înghesuite într-un sertar. Le-a folosit pentru a-şi face o nouă faţă, potrivită serii de halloween.

 

 

Petrecerea a avut loc într-un bar, unde le-au făcut creierii praf două formaţii de rock şi câteva halbe de bere. Haideţi să îl vedem şi din profil, doar a făcut senzaţie în bar, mai ales când holba ochii…

 

 

Poate pentru că este copilul meu şi fiecare cioară îşi laudă puiul, poate pentru că halloweenul trebuie să fie “ceva de speriat”, sunt mândră de desenul de pe faţa lui, deşi nici prietenii nu au fost mai prejos.

 

 

Poze cu fetele care i-au însoţit nu pun, pentru că nu îmi dă băiatul voie :)) , cu toate că sunt frumoase, dar vă mai arăt una care nu prea ne face cinste. Dar îl veţi scuza, veţi înţelege că era la bar, nu la biserică, deci nu putea să bea citronadă. :))

 

 

Am vrut să îi fac repede o pelerină cât timp se machia, să semene cu un dementor (fanii Harry Potter ştiu despre ce vorbesc), dar m-a refuzat, fără prea multe explicaţii.

Poveştile se termină de obicei cu “am încălecat pe-o şa…”. Eu prefer să spun astăzi că “am încălecat pe o mătură…’