Skip to main content

Elogiu adus ceaiului

Miracol alb, verde, negru, frântură de ritual străvechi, strop de natură caldă, vie, având puterea de a schimba dispoziția omului, de a-l transporta oriunde i-ar dicta imaginația, Camellia Sinensis își răspândește parfumul în întreaga lume, fascinând deopotrivă bogat și sărac. Legenda ceaiului, căci despre el este vorba, spune că un împărat chinez se odihnea cândva la umbra unui bătrân copac, stând cu un bol de apă fierbinte în mână. Câteva frunze s-au scuturat în bol, schimbând culoarea apei. Curios, împăratul a luat o sorbitură. A rămas uimit de savoarea și proprietățile revigorante ale băuturii, la fel cum și astăzi, fiecare dintre noi rămâne uimit de aroma ceaiului, indiferent în care parte a lumii ne delectăm cu el.

Băutor înrăit de cafea, fără de care nu concep diminețile, las astăzi degetele să alerge pe tastatură, să ridice în slăvi ceaiul, să îi închine ode și să îi laude proprietățile. Pentru ce fac acest lucru? se vor întreba mulți. Răspunsul este foarte simplu. Povestea a început în ianuarie 2012, când Doro-Tea a imaginat și a adus lumii o selecție distinsă de infuzii și ceaiuri provenind de pe toate continentele lumii, ceaiuri degustate și selectate de către tea testeri profesioniști.

50

Eu nu sunt profesionist, nici măcar în calitate de băutor de ceai, însă aromele ce mi-au învăluit casa de aproape o lună, cu greu mi le pot scoate din minte. M-am trezit în fața a patru sortimente de ceai și m-am purtat precum măgarul din poveste pentru câteva minute. Pe care să îl încerc mai întâi? E prea puțin important cum am decis. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că ceaiurile de la Doro-Tea.ro pot transforma un băutor de cafea în băutor de ceai, pot spune o poveste în fiecare ceașcă, pot aduce zilnic nepoții în casă, cu rugămintea ca mătușa să mai facă ”un ceiuleț d-ăla bun, dulce și parfumat, cum doar Vienela știe să facă”.

Am început cu Ceai verde sencha cu ghimbir și lămâie, pe care Doro-Tea îl recomandă, mai în glumă, mai în serios, pentru zilele de marți, zile care aduc trei ceasuri rele. ”Pentru primul ceas rău există gustul acrișor de lămâie și portocală. Pentru al doilea ceas, gustul iute-acrișor al ghimbirului și pentru al treilea, aroma unică a frunzelor de Sencha”. Eu beau în fiecare zi câte o ceșcuță. Îl ador. Ador aromele pe care le răspândește, ador gustul său inconfundabil, ador să visez cu ochii deschiși în timp ce iau, cu zgârcenie, câte o sorbitură.

Ceaiul alb ”Goji cu coacăze” are o aromă fină, căreia nimeni nu îi poate rezista. Amestecul de ceai alb, cu o notă ușor amăruie de bergamotă, goji, supranumit fructul minune, coacăze și zmeură, s-a transformat într-o mică minune parfumată la contactul cu apa. Mi-a dat o stare de bine, de pace interioară, de veselie blândă și m-a îndemnat la meditație. Este unul dintre preferatele mele în materie de ceai.

Ceai rooibos, cunoscut și sub denumirea de ceai roșu, este apreciat în primul rând datorită faptului că nu conține cafeină sau teină. Varianta ”Cele 5 condimente”, cu o aromă pregnantă de scorțișoară, cu gust revigorant de cardamom, îmbogățit cu migdale prăjite și anason înstelat, rafinat datorită cuișoarelor și mugurilor de trandafir, este un ceai cu totul și cu totul special, mai ales pentru cei care se dau în vânt după aceste condimente. Cum eu nu mă împac prea bine cu scorțișoara, am pus această variantă deoparte, și o voi oferi cadou soacrei mele.

Ceai de fructe punch rece de vara. L-am lăsat la urmă tocmai pentru că am vrut ca de el să vă amintiți când veți vorbi despre ceaiuri, când veți savura o ceașcă alături de familie sau de prieteni. ”Ceai de fructe premiat în 2012 cu titlul de NORTH AMERICAN TEA CHAMPION la World Tea Expo din Statele Unite ale Americii. Se amestecă 500ml apă, 500g gheață, 40-50g zahăr, 30g ceai, apoi se lasă la infuzat minim 10 minute (pentru un gust mai pronunțat până la 40-50 minute).” Oare mai este necesar să spun că a devenit instantaneu preferatul nostru, chiar înainte de a afla că este un ceai premiat? Pentru el vin nepoții mei la mine, pe el îl cere băiatul meu de cum ajunge acasă, el îmi face serile minunate.

Img0566s-315x315

De reținut: Ceaiul verde este puțin mai pretențios, motiv pentru care nu se ține prea mult și nici la temperatură prea mare, altfel devine amărui.

Notă: Acesta nu este un advertorial, ci doar modul meu de a mă lăuda, de a aduce un elogiu magazinului Doro-Tea, de a vă încuraja să beți ceaiuri și să oferiți ceaiuri cadou, dar și de a plasa două linkuri de afiliere.

 

logo

 

Comments
  • mihaela April 25, 2014 at 12:40 pm

    e bun ceaiul la casa omului, dar nu e pasare ca porcul si bautura precum cafeaua, dixit 😛

  • OchiiVerzi April 25, 2014 at 1:25 pm

    Multi evita ceaiul pentru ca nu se pricep sa-l faca, dar odata descoperite tainele acestei bauturi, cu greu poate fi inlaturat din viata noastra. Vreau si eu ceai verde sencha daca se poate, te rog! :”>

  • psi April 25, 2014 at 1:46 pm

    eu sunt băutor de ceai, fan declarat al acestei licori însă prefer o altă firmă, un alt nume. 🙂 şi îmi place mult să-mi combin ceaiurile (de pildă negru şi goji ori fructe la care adaug goji, ori verde şi adaug eu ghimbir…)
    cel mai dens ceai băut de mine vreodată şi pe care îl folosesc şi ca înlocuitpr de cafea (deşi este ceva mai tare decât cafeaua) este ceaiul negru cu trufe. 🙂

  • Adriana April 25, 2014 at 5:43 pm

    Nu mă omor după ceai, dar mă bucur pentru tine că ai şi asemenea gusturi. Cafeaua e baza pt mine! Te pup din nou!

  • Diana April 25, 2014 at 9:25 pm

    Multumesc pentru informatii, dar ceai mai bine nu. 🙂
    Cafeaua, simpla, fara zahar e baza. Ceai doar cand mi-e mai putin bine cu sanatatea – si la cafea nu renunt nici atunci. 🙂

  • Javra Eu April 25, 2014 at 10:00 pm

    Indiferent de magazinul care le comercializează, trebuie să ştii să prepari ceaiurile. Şi asta e o artă.

  • Radu April 26, 2014 at 10:35 am

    Parcă există şi o plantă numită ceai! Pe la 1800 şi ceva era la fel de valoroasă ca şi opiul. Sau mă înşel?

  • Rudolph Aspirant April 26, 2014 at 10:49 am

    Si mie mi-a placut ceaiul rooibos, desi am aflat abia ca adult despre el, pt ca nu ma pricep la ceaiuri si pt mine ele au fost in general corelate cu diverse medicamente de raceala, si eu nu racesc prea des, si doar rar as putea zice ca am baut un ceai asa ca musafir sau in cadru social. Uneori imi fac un ceai si singur daca nu am chef de cafea, dar si asta e rar ! Insa am si cumparat uneori ceaiuri gata facute, reci, in loc de suc, asa din curiozitate, si de ex asa stiu si despre goji. Insa habar nu am despre vreun ritual al ceaiului, dar m-am gandit ca daca ma invita cumva vreun aristocrat acasa la el si imi ofera un ceai in mod ritualistic, eu nu il voi refuza, si ii voi multumi cat pot eu de politicos, si chiar sincer, (adica nu fac misto, dar pt mine ceaiul e ceva cu adevarat exotic ! E ca si cum as fi cineva din UE de acum vreo 600 de ani si m-ar invita vreun nobil portughez sau hai, genovez, ca sa fie mai aproape de relatiile internationale ale Romaniei de acum 600 de ani, sa beau si eu din ceaiul lui obtinut de el prin import de la firma Marco Polo ! )

    • Rudolph Aspirant April 26, 2014 at 11:12 am

      Ha ! Ha ! Chiar acum, inspirat de acest articol, m-am decis sa imi fac un ceai de Ceylon cu iasomie, chiar in premiera. Pt ca primisem cadou ceaiul mai de mult insa il uitasem in dulap. Habar nu am cum va iesi si ce gust are. Eu speram sa fi fost ca ala din Hong Kong pe care l-am baut odata mai de mult si mi s-a parut asa ceva cu adevarat special, plus dupa aia dadusem sfoara in tara ca supusii mei sa imi aduca din pamant din piatra seaca de oriunde or sti un ceai ca ala, si a venit unul britanic si mi l-a dat pe asta, insa suspectam eu ca nu avea cum sa fie ca ala din China daca scria pe el Ceylon plus ca e facut mai recent in Sri Lanka plus impachetat de olandezi, plus nici acum cand am deschis punga asta nu mirosea asa ca ala, desi mirosea ok, dar nu cred ca e ca ala din Hong Kong. Revin ca sa povestesc, insa pot sa spun deja ca nu are cum sa fie ca ala adus initial de portughezi in UE din Hong Kong de acum 600 de ani !

      • Rudolph Aspirant April 26, 2014 at 11:34 am

        Nu e ! Stiam eu ca nu avea cum sa fie nici ca acela probabil baut prima oara de primul explorator europeean portughez Jorge Alvarez in 1513 la Hong Kong, nici macar ca ala baut de mine acolo dupa 495 de ani. Este de buna calitate, chiar ma incalzeste asa placut, are chiar puterea de a-mi oferi ceva similar cu o revigorare si un grad sporit de rezistenta, insa are un gust si aroma total comune. Desigur probabil nici nu m-am priceput sa-l prepar, plus nu sunt nici un degustator rafinat, insa pur si simplu e clar ca nu e din aceleasi plante exacte si nici in aceeasi proportie. Acest ceai pe care il beau acuma mi se pare bun pt a fi baut dupa o activitate ecvestra pe Terra Firma, nu una pe deasupra apelor, deoarece pur si simplu nu e la fel ca ala care te intampina ca un tarm initial abia intrezarit in ceata si invalui de nori.

  • Nice April 26, 2014 at 11:37 am

    Am incercat si eu sa ma imprietenesc cu ceaiul. Am consumat diverse sortimente si de la diverse firme producatoare. Fara succes insa, ii raman devotata cafelei.
    Am testat ceaiul verde sencha si am si scris despre el o povestioara. E ok.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.