Skip to main content

Eliberare cu ajutorul savarinei

După ce mănânci pe săturate șnițele și ipoteze, după ce savurezi matriarhatul cu garnitură de orez, e musai să îl servești pe Ethos cu un desert lejer, compus dintr-o savarină bine însiropată și două vorbe despre matriarhat. Așa suntem noi, femeile, visăm mereu la ceea ce nu avem și ne grăbim să le facem pe plac bărbaților care ne cer să ne imaginăm o lume ipotetică, în care femeia ar fi stăpână, ar avea rolul principal în politică, economie, societate, cuplu…

Acesta ar fi blatul savarinei… Am ales să îmi imaginez cum mi-ar fi fost viața acum 20 de ani, dacă aș fi trăit în acea lume ideală, în care femeile doar comandă și bărbații execută. Aș fi încercat să conving savanții să lucreze zi și noapte, până când ar fi descoperit cum pot fi transferate durerile nașterii la tată, pentru a fi sigură că masculului nu îi scapă nici măcar un junghi, că participă direct la acest miracol, atât de frumos și de dureros!

Aici este frișca de pe savarină… În nopțile în care copilul ar fi avut colici, m-aș fi întors noaptea acasă cu prietenele, puțin abțiguită, și aș fi cerut fripturi și încă o bere. Dacă m-ar fi deranjat plânsul micuțului, l-aș fi pus pe tată să se ocupe de problemă, să legene copilul, să pună cârpe la încălzit, să i le pună bebelui pe burtică, să îi facă ceaiuri de chimen, ba chiar aș fi îndrăznit să țip la el, dacă nu reușea să împace copilul atunci, cât aș fi bătut din palme.

Tocmai am așezat și cireașa din vârful savarinei… Când copilul ar mai fi crescut, m-aș fi spălat pe mâini în privința educației, spunând că nu e treaba mea să fac acest lucru până când puiul nu împlinește șapte ani, vârsta ideală pentru implicarea celuilalt părinte. Asta nu m-ar fi impiedicat să mă laud la toată lumea cu copilul meu frumos, sănătos și inteligent, că doar aș fi trăit în epoca unui nou matriarhat, în care femeia ar fi avut toate privilegiile din lume și prea puține obligații.

Orice asemănare cu situații reale este absolut intenționată.

Comments
  • Sonia February 16, 2014 at 4:00 pm

    Desertul tău este unul foarte plin de miez. Și din păcate mai des întâlnit decât am crede. Lăsând la o parte articolul meu scris în glumă, mi-aș dori, măcar din când în când, o dictatură a femeilor. Poate astfel s-ar trezi și astfel de personaje la realitate.

    • Vienela February 16, 2014 at 4:31 pm

      Poate ca ar trebui sa luptam, mai in gluma, mai in serios, ca matriarhatul sa aiba macar o zi a lui, asa cum avem 14 februarie, 8 martie sau ziua barbatului. :)))))

  • Dana Lalici February 16, 2014 at 4:09 pm

    Hahaha, avem o masa cu fel principal si desert. Cine sa va incumeta sa mai amestece si in ciorba?
    Bine spus, Vienela….cred ca Ethos ne-a dat ocazia sa ne varsam naduful, personal sau stiut numai din auzite. As zice ca e un sfarsit de saptamana multumitor. ma simt mai usurata. 🙂

    • Vienela February 16, 2014 at 4:36 pm

      Abia astept sa vad ce feluri de mancare vor mai aparea… 🙂
      La fel de usurata ma simt si eu in aceasta seara… Pentru mine, a fost saptamana spovedaniei… :)))
      Fetelor, cum fac sa imi apara si mie poza de profil putin mai mare, cum sunt ale voastre? Nu stiu ce am facut pe gravatar, de nu mai pot modifica marimea… Sau o fi din cauza ca asa am setat blogul pentru raspunsul la comentarii?

      • Vienela February 16, 2014 at 4:43 pm

        E ok profilul meu, am observat acum… 🙂

  • Anca February 16, 2014 at 6:02 pm

    Foarte bun ti-a iesit meniul 🙂
    A fost prezentat pe rand ca la o adevarata sedinta de degustare
    Felicitari!

    • Vienela February 16, 2014 at 7:33 pm

      😀 A fost o reteta pe care o cunosteam bine, din niste vremuri de mult apuse…

  • Javra February 16, 2014 at 7:21 pm

    Îţi dai seama ce bine o duceau românii dacă Băsescu şi Ponta se întâlneau când ambii erau la ciclu?

    • Vienela February 16, 2014 at 7:33 pm

      Ha, ha, cat de tare esti, omule! :))))

  • Andra February 16, 2014 at 7:33 pm

    :))) Vienela, nu ti-ar fi placut savarina asta. eu cred ca rolurile trebuie sa fie echilibrate, doar asa poate sa iasa o savarina buna 😛

    • Vienela February 17, 2014 at 5:39 am

      in echilibru cred si eu, insa povestea de mai sus chiar am trait-o candva, cu rolurile inversate… 🙁

  • AndreiBlog February 16, 2014 at 7:34 pm

    Dupa primele 2 randuri imi saliva deja gura dupa ceva dulce :))

    • Vienela February 17, 2014 at 5:39 am

      Mie imi spui! Abia dupa ce am scris mi-am dat seama de greseala. De unde as fi putut lua duminica seara savarine? 🙂

  • Gabriela February 17, 2014 at 5:17 am

    Vienela, acum 20 de ani, nu-mi amintesc sa fi fost rolurile in familie asa cum zici tu, ci total invers. 🙂 Dar sunt de acord ca e un vis frumos si savarnele sunt delicioase desi nu am facut niciodata si am fost iispitita.

    • Vienela February 17, 2014 at 5:40 am

      Gabriela, nu am generalizat, ci am vorbit despre o poveste care a fost cat se poate de reala…

  • Constanta February 17, 2014 at 7:31 am

    Mi-ai facut asa o pofta de o savarina si pana diseara n-am nicio sansa sa savurez vreuna. Ce sa ma fac?

    • Vienela February 17, 2014 at 7:35 am

      Inveti sa iti pui pofta in cui, asa cum fac si eu in acest moment, mai ales ca savarinele sunt prajiturile mele preferate. 🙂

  • Mihaela Dămăceanu February 17, 2014 at 8:53 am

    Sclipitor ai scris, draga mea! M-au uns pe suflet rândurile acestea şi mi-a mai trecut puţin tristeţea. Iar finalul este genial.

  • elly weiss February 23, 2014 at 3:34 am

    Domnul care v-a provocat n-a aparut 🙂
    Asta spune ceva 😉 Sunt curioasa daca a si raspuns si el provocarii. Nu am avut timp sa caut.
    N-ar fi rea o savarina. Una reala 🙂

  • Cu lupa în cofetărie | Iubesc Viaţa March 12, 2015 at 8:24 pm

    […] intraţi, intraţi, poftiţi la prăjituri! Poftim, sigur că poftim când le vedem. Lipsesc savarinele. Un spiriduş imaginar scoate limba la mine, ştiind că sunt pusă în dificultate maximă când […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.