Eliberare cu ajutorul savarinei

După ce mănânci pe săturate șnițele și ipoteze, după ce savurezi matriarhatul cu garnitură de orez, e musai să îl servești pe Ethos cu un desert lejer, compus dintr-o savarină bine însiropată și două vorbe despre matriarhat. Așa suntem noi, femeile, visăm mereu la ceea ce nu avem și ne grăbim să le facem pe plac bărbaților care ne cer să ne imaginăm o lume ipotetică, în care femeia ar fi stăpână, ar avea rolul principal în politică, economie, societate, cuplu…

Acesta ar fi blatul savarinei… Am ales să îmi imaginez cum mi-ar fi fost viața acum 20 de ani, dacă aș fi trăit în acea lume ideală, în care femeile doar comandă și bărbații execută. Aș fi încercat să conving savanții să lucreze zi și noapte, până când ar fi descoperit cum pot fi transferate durerile nașterii la tată, pentru a fi sigură că masculului nu îi scapă nici măcar un junghi, că participă direct la acest miracol, atât de frumos și de dureros!

Aici este frișca de pe savarină… În nopțile în care copilul ar fi avut colici, m-aș fi întors noaptea acasă cu prietenele, puțin abțiguită, și aș fi cerut fripturi și încă o bere. Dacă m-ar fi deranjat plânsul micuțului, l-aș fi pus pe tată să se ocupe de problemă, să legene copilul, să pună cârpe la încălzit, să i le pună bebelui pe burtică, să îi facă ceaiuri de chimen, ba chiar aș fi îndrăznit să țip la el, dacă nu reușea să împace copilul atunci, cât aș fi bătut din palme.

Tocmai am așezat și cireașa din vârful savarinei… Când copilul ar mai fi crescut, m-aș fi spălat pe mâini în privința educației, spunând că nu e treaba mea să fac acest lucru până când puiul nu împlinește șapte ani, vârsta ideală pentru implicarea celuilalt părinte. Asta nu m-ar fi impiedicat să mă laud la toată lumea cu copilul meu frumos, sănătos și inteligent, că doar aș fi trăit în epoca unui nou matriarhat, în care femeia ar fi avut toate privilegiile din lume și prea puține obligații.

Orice asemănare cu situații reale este absolut intenționată.

20 thoughts to “Eliberare cu ajutorul savarinei”

  1. Desertul tău este unul foarte plin de miez. Și din păcate mai des întâlnit decât am crede. Lăsând la o parte articolul meu scris în glumă, mi-aș dori, măcar din când în când, o dictatură a femeilor. Poate astfel s-ar trezi și astfel de personaje la realitate.

    1. Poate ca ar trebui sa luptam, mai in gluma, mai in serios, ca matriarhatul sa aiba macar o zi a lui, asa cum avem 14 februarie, 8 martie sau ziua barbatului. :)))))

  2. Hahaha, avem o masa cu fel principal si desert. Cine sa va incumeta sa mai amestece si in ciorba?
    Bine spus, Vienela….cred ca Ethos ne-a dat ocazia sa ne varsam naduful, personal sau stiut numai din auzite. As zice ca e un sfarsit de saptamana multumitor. ma simt mai usurata. :)

    1. Abia astept sa vad ce feluri de mancare vor mai aparea… :)
      La fel de usurata ma simt si eu in aceasta seara… Pentru mine, a fost saptamana spovedaniei… :)))
      Fetelor, cum fac sa imi apara si mie poza de profil putin mai mare, cum sunt ale voastre? Nu stiu ce am facut pe gravatar, de nu mai pot modifica marimea… Sau o fi din cauza ca asa am setat blogul pentru raspunsul la comentarii?

  3. Vienela, acum 20 de ani, nu-mi amintesc sa fi fost rolurile in familie asa cum zici tu, ci total invers. :) Dar sunt de acord ca e un vis frumos si savarnele sunt delicioase desi nu am facut niciodata si am fost iispitita.

Părerea ta e importantă pentru mine