Elementar, suplimentar, complementar, orice alt -mentar… Mi se zvârcolesc în minte, mă silesc să acționez… Mă simt îmboldită și parcă aș vrea să fug, însă picioarele, slăbite de efort, nu vor să mă asculte. S-au cramponat în pământul mocirlos, s-au lăsat învăluite de moliciunea anostă a noroiului, l-au modelat după forma lor și-acum se laudă că au propriul teritoriu, după chipul și asemănarea lor.

Mă aplec și ating cu mâna una dintre gleznele fine, încercând să o mișc de acolo. Mi se opune, se răzvrătește, scapă. Acum și mâna îmi este murdară de noroi. Încerc să o curăț, atingând-o de fusta albă, imaculată, făcută parcă din petale de margaretă, în timp ce o lacrimă îmi inundă ochiul. Duc mâna la chip, pentru a-l șterge cu o mângâiere, fără să îmi dau seama că așa îl umplu de noroi.

Curg lacrimi tot mai multe, lacrimi pure, ce spală murdăria. Odată cu mine plânge și cerul, forțând nămolul să coboare tot mai jos, tot mai subțire. Teritoriul pe care se adăposteau picioarele își pierde forma și consistența. Acum le pot elibera. Vor învăța din nou să meargă, vor uita că au trăit în mocirlă, vor păși tot mai cutezătoare spre înalt. Elementar, suplimentar, complementar…