Când am văzut-o în faţa mea pe trotuar, mi-a provocat un fel de repulsie, am simţit nevoia să fac un pas înapoi de teamă să nu mă atingă vulgaritatea pe care o degaja prin  toţi porii. Da, bine, avea picioare frumoase, “nişte bulane bune şi un cur bombat, numai bun de …”, cum ar spune bărbaţii, dar o strica mersul. Îşi legăna ostentativ şoldurile în ritmul muzicii pe care cred că o auzea în micuţul ei creieraş. Până şi capul i se legăna stânga- dreapta, după o melodie neauzită. Sau poate îl mişca precum înotătorii ce practică stilul liber, doar pentru a vedea cu coada ochiului efectele devastatoare pe care le avea asupra muritorilor de rând, prin faţa cărora defila mândră.

Un pantalon gri de stofă subţire i se mula pe carnea pietrosă cu care o înzestrase natura, scotând la vedere coapsele puternice, muncite în paturile unde făcuse genoflexiuni, fluturaşul cu aripioarele desfăcute, pregătite de zborul spre extaz şi fundul pe care se forţa să îl tragă spre înapoi, riscând să îşi distrugă coloana vertebrală. Nu mă pricep prea bine, dar îmi imaginez efortul supraomenesc pe care îl făcea mişcând gâtul şi şoldurile, în timp ce încerca să îşi menţină coloana vertebrală încordată şi foarte dreaptă, pentru a scoate pieptul generos în faţa. Bluziţa crem, mulată pe corp şi bine decoltată atrăgea privirile pofticioase la fel cum flacăra unei lumânări atrage fluturii de noapte.

Se legăna plină de ea printre valurile de oameni, aşa cum se leagănă un vas de croazieră printre bărcile pescarilor, când iese din port. Pe sub pleoapele vopsite cu mov, cu genele bine rimelate, privirea ei  urmărea bărbaţii cărora li se bulbucau ochii la vederea bogăţiilor pe care le etala în trecerea ei lascivă, iar unora chiar le arunca priviri înfocate, menite să transforme un mascul lucid într-o plastilină uşor de modelat. Sandalele negre, cu talpa lată, cu pietricele de plastic, ce imitau cristalele Swarovski, o ajutau să ajungă la nivelul femeilor înalte ce treceau grăbite pe lânga ea, aruncându-i priviri scârbite.

Tocmai îşi cumpărase o geantă din vinilin, cu dungi albe şi negre, dispuse orizontal, cu fermoare multe, mare cât vechea sacoşa de piaţa a bunicii. Era greu de cărat, pentru că înăuntru se ascundeau toate comorile femeieşti pe care reuşise să le adune, dar  în acelaşi timp o făcea să se simtă uşoară, fără griji, ştiind că ar fi putut lipsi de acasă o săptămână sau mai mult. La un sumar inventar imaginar, am fi găsit acolo ţigările subţiri şi bricheta, portofelul cu ceva mărunţis, micuţa oglindă ce putea fi strecurată în palmă, sub masa din local, pentru verificarea rujului roz sidefat. Am fi găsit cu siguranţă serveţele umede, parfumate, tampoane de zi, tampoane de noapte, produsele ieftine de machiaj ascunse în multitudinea de portofele cumpărate de la un magazin plin de chinezării. Nelipsit ar fi fost deodorantul cu arome dulci  şi parfumul contrafăcut pe care îl păstra pentru ocazii speciale. Cred că avea în geantă şi dulciuri, pentru plusul de energie pe care îl oferă, dar şi guma de mestecat, două clame de păr şi câteva prezervative. Într-un buzunărel separat sigur ascundea cele două telefoane de fiţe. Accesorii nu avea, pentru că toate brăţările erau deja pe mâini, cu zecile, urcând până la cot, cerceii lungi erau în urechiuşe, iar lăntişoarele mângâiau voluptuos pieptul ivit din decolteu. Mai avea o brăţărică pe glezna fină şi câteva inele pe degete.

Am tras puţin în spate umărul stâng când a trecut prin dreptul meu, făcându-i loc, să îşi poată purta mai departe corabia pe valurile învolburate ale vieţii.

PS: Dacă sunteţi interesati, data viitoare vă voi spune unde se ducea.