Internetul este un soi de arenă în care gladiatori din toate colţurile lumii se luptă de parcă ar fi viaţa lor în joc. Se profită de orice greşeală făcută de adversar şi se taie în carne vie. Ultima ceartă la care am asistat a pornit de la ideea că unii părinţi nu sunt capabili să îşi stăpânească pruncii care urlă cerând diverse prin magazine. O tabără susţinea că există adulţi slabi, care nu au destulă voinţă şi pricepere în ghidarea unui copil, adulţi cărora nu le trece prin cap să dea o palmă copilului sau să comande jucarii online pentru a evita circul din magazine, în vreme ce în cealaltă tabără oamenii spuneau că s-au dus vremurile când copiii erau dresaţi cu cureaua. Trecând peste jignirile tipice ale celor ce vor să împărăţească internetul, cearta se învârtea în jurul educaţiei celor mici (pe când şi a celor mari?).
Învăţăm copiii încă din primii ani de viaţă să ne asculte de frică sau din respect? Îi educăm din timp acasă ori la faţa locului, când îşi dau în petic, făcându-ne de ruşine? Le permitem libertatea de a se tăvăli pe jos când nu li se fac poftele? Evităm locurile unde ştim că sunt tentaţi să ne şantajeze folosind plânsul şi tăvăleala? Ce înseamnă libertatea copilului şi cât este ea de mare? Iată câteva întrebări care ar trebui să se nască în mintea oricărui părinte cu mult înainte de a oferi spectacole gratuite pe străzi şi prin magazine.
Nu sunt în măsură şi nu vreau să dau altor părinţi sfaturi, însă pe blogul meu pot povesti în câteva cuvinte cum am procedat eu cu copilul pentru a evita scenele. De cum a fost capabil să înţeleagă ceea ce spun i-am explicat că unele lucruri ni le permitem, altele nu, că de unele lucruri avem nevoie, de altele nu. Educaţia nu se face pe stradă şi nu se face cu bâta, însă nici libertatea deplină nu este bună pentru un copil care abia descoperă lumea. Acesta a fost gândul care mi-a călăuzit toate acţiunile şi care m-a ajutat să îmi cresc copilul fără a fi nevoită să las capul în jos de ruşine.
Nu i-am cumpărat jucării online pentru că nu puteam la vremea când era Ionuţ mic, însă nici nu mi-a fost teamă să intru cu el în magazinele unde se comercializau jucării. I-am lăsat libertatea de a-şi alege jocurile şi jucăriile, însă întotdeauna ghidat de mine şi numai între anumite limite. Nu a fost deloc greu, căci venea de acasă bine educat. Nici măcar o singură dată nu mi-a plâns în magazin, deşi au fost situaţii când şi-a dorit o jucărie şi eu nu mi-am permis să o cumpăr sau am considerat că nu era potrivită vârstei lui.
O singură recomandare aş face părinţilor care nu reuşesc sub nici o formă să îşi stăpânească la cumpărături copiii: comandaţi jucării online. Astfel, le veţi putea face copiilor mereu surprize şi veţi evita scenele jenante din magazine. La toyz.ro, de exemplu, oferta este foarte diversificată: puteţi găsi atât jucării pentru toate categoriile de vârstă, cât şi diverse jocuri educative. În plus, puteţi beneficia de tot felul de reduceri şi fidelizări.
