Oricât de bune ar fi intenţiile părinţilor în legătură cu educaţia copiilor, greşeli vor face întotdeauna, căci nu se poate altfel, oricât ne-am dori. Ceea ce este valabil pentru un copil, probabil nu se va potrivi altuia. Ceea ce un părinte consideră a fi potrivit, altuia este posibil să i se pară total neindicat. Trebuie doar să ne descoperim propria cale. Nu există un abecedar în care să găsim, negru pe alb, reguli universal valabile pentru toţi părinţii. Dacă veţi avea răbdarea de a urmări discuţiile generate pe facebook, pe forumuri sau chiar prin parcurile unde se joacă cei mici, veţi observa că orice subiect legat de educaţia copiilor stârneşte controverse.
De unde începe educaţia copilului? Am spus şi voi repeta că nu trebuie să aşteptăm ani întregi pentru a ne ocupa de tot ceea ce va ajuta copilul să se dezvolte armonios, să cunoască bunele maniere, să se poată integra în societate, să poată face faţă cu brio oricărei provocări, să înveţe a învăţa. Este adevărat, nu există şcoli în care părinţii să înveţe cum se educă un copil, cum i se poate modela personalitatea, cum i se pot fortifica aripile, însă fiecare poate lua ceea ce a fost bun în propria sa educaţie, fiecare poate învăţa din greşeli, fiecare poate încerca să îi ofere copilului cât mai multe experienţe din care să tragă învăţăminte.
După cum ştie deja fiecare adult, copiii învaţă şi se ghidează după sfaturile şi exemplul părinţilor până la o anumită vârstă, după care încep să gândească şi singuri, să îşi pună întrebări şi să caute în afara casei răspunsuri. Acela este unul dintre momentele grele pentru părinţi, un moment ce implică multe riscuri, mai ales dacă până la acea vârstă copilul nu are deja o bază solidă, dacă între părinţi şi copii nu există o puternică legătură emoţională întemeiată pe încredere, respect şi iubire (nu neapărat în această ordine).
Fiecărei etape a vieţii unui copil i se potrivesc anumite activităţi din care să îşi poată extrage esenţialul, să poată învăţa despre el, despre lume, despre viaţă. Nu am dat şi nu voi da nimănui sfaturi ca fiind litere de lege despre cum să îşi crească propriul copil. Consider că raţiunea şi intuiţia pot face mai mult decât toate manualele şi tratatele scrise vreodată, însă îmi permit, fără să cer nimănui acordul, să spun un singur lucru legat de educaţia copiilor.
Nu lăsaţi să treacă nici măcar un moment fără să le oferiţi lucruri noi, care să reprezinte, fiecare în parte, lecţii de viaţă! Profitaţi de fiecare clipă petrecută alături de copii pentru a le forma frumos caracterul, pentru a-i ajuta să crească liberi, demni, îndrăzneţi şi conştienţi de valoarea lor! Oferiti copiilor, chiar şi când nu sunteţi fizic alături de ei, tot suportul necesar unei bune şi potrivite dezvoltări fizice, emoţionale, intelectuale!
Să ne gândim, de exemplu, la jocurile de pe internet, gândite special pentru copii, cele mai multe împărţite pe categorii de vârstă. Sunt educative, ca mai toate jocurile ce se desfăşoară la calculator. Copilul îşi dezvoltă capacităţile fizice (coordonare, reflex, dexteritate) şi intelectuale (atenţie distributivă, gândire rapidă, analitică…), nevoit fiind să înţeleagă cerinţele jocului şi să ducă până la capăt provocarea. Atenţie totuşi la timpul pe care copilul îl petrece jucându-se la calculator! Joaca se poate transforma într-o capcană din care cu greu se poate scăpa, dacă părinţii nu au grijă să limiteze la un anumit timp această activitate.
Mult controversata păpuşă Barbie, mereu la modă, mereu vrăjind inimile fetiţelor din întreaga lume, poate avea o contribuţie însemnată în viaţa fiecărui copil, mai ales dacă părinţii înţeleg că din jocuri se învaţă, prin jocuri se educă. Pentru a nu marginaliza copiii (cum am văzut că fac unii părinţi, decişi să nu le ofere fetiţelor nimic ce ar putea avea legătură cu păpuşile Barbie), le puteţi explica pe înţelesul lor că perfecţiunea nu există decât în poveşti şi în jocuri, că viaţa este frumoasă în imperfecţiunea ei cotidiană.
Permiţându-le să se joace, le oferiţi fetiţelor posibilitatea de a avea subiecte comune de discuţie cu colegele, de a învăţa să asorteze hăinuţele, să pregătească o prăjitură, să facă economii la shopping sau chiar să afle informaţii despre poveştile ce nouă ne-au bucurat copilăria. Toate astea pe lângă foarte importanta obişnuinţă de a folosi calculatorul, de a duce la capăt lucrurile începute, de a se dezvolta armonios. Pentru a vă da o mână de ajutor, vreau să vă spun că puteţi găsi cele mai frumoase jocuri cu Barbie pe gokids.ro. În concluzie, precizez că numai de voi, părinţii, depind educaţia şi dezvoltarea ulterioară a copiilor. Şi nu uitaţi: un copil care se joacă este un copil fericit.
fetele sa se joace cu surubelnitze si baietii cu papusi! Rozzz! :)
Hi, hi, noi avem cazuri in familie. Si mi-au crescut nepotii mari, frumosi, cuminti, educati… :)))
Sa stii ca nepotica mea numai pe gokids.ro cauta jocuri cu Barbie,si este foarte multumita si fericita. :)
Am ramas si eu uimita vazand ca sunt in jur de 50 de jocuri cu Barbie pe gokids.ro. Au copiii de unde alege… :) La fel, si parintii. ;)
joaca sub indrumarea si supravegherea parintelui este instructiva si educativa. din fiecare joc copilul poate invata ceva. dar nu o poate face singur. adultul este cel responsabil sa ii arate si sa ii explica. la fel este responsabil si de cat timp se joaca copilul cu tehnologia moderna.
Baietelul meu se joaca toata ziua si acum de cand a inceput gradinita toata lumea e a lui.
Îmi amintesc de o controversă între două rude prin alianţă, care abia se cunoscuseră, cu un prilej fericit. Unul care avea doi copii era contrazis de altul. Cel care era tată l-a întrebat pe celălalt: “Câţi copii ai crescut dumneata?”. Acesta a răspuns senin: “Niciunul!” Şi atunci cel cu doi copii i-a trântit-o: “Să-ţi trăiască!”