Nu-i blogger să nu se arate oripilat dacă aude că un părinte sau un profesor îndrăzneşte să îşi certe copilul/elevul când greşeşte, nu-i blogger să nu scrie pe blog sau măcar pe vreo reţea socială ce i-ar face el părintelui care a avut curajul de a-şi lovi copilul. Mult timp m-au impresionat aceste revolte. Consideram că un om (fie el şi blogger) care tresare şi suferă văzând nedreptăţi sau dureri şi care ia imediat atitudine contra unor astfel de gesturi are cu siguranţă un suflet mare. Mi-aş fi scos pălăria în faţa lor, dacă aş fi avut. Apoi am avut ocazia de a vedea cum se comportă bloggerul când îi vine rândul să educe pe cineva. Cum educă blogger pe blogger?
1. Făcându-l de rahat pe internet, în aşa fel încât toată lumea să afle cât de idiot/prost/fomist e bloggerul-elev şi cât de inteligent/atent/cinstit e bloggerul-profesor. Uitate sunt toate lecţiile de morală, toată sensibilitatea şi empatia cu care se bătea în piept când vedea nedreptăţile altora, uitată e până şi bârna din ochi. Acum trebuie să îşi arate în faţa tuturor superioritatea, căci ea l-a propulsat pe culmile gloriei şi ea este cea care îl va menţine acolo, mai ales dacă bagă şi nişte înjurături alături de ifose.
2. Dacă bloggerul-elev îndrăzneşte să ceară sfaturi bloggerului-profesor, primeşte răspunsuri ironice sau nu primeşte nimic. Uneori i se spune că va afla singur, că nu îi foloseşte la nimic informaţia sau că e netul plin de sfaturi. Adică de ce s-ar deranja Măria-Sa bloggerul-profesor să ajute concret un coleg care întâmpină probleme cu blogul? Că doar nu sunt pe aceeaşi treaptă, nu au mâncat dintr-o strachină, nu s-au tras de şireturi, nu se duce la el la zeamă de varză şi lista cu expresii folosite de români în astfel de cazuri poate continua.
3. După principiul “orice greşeală trebuie imediat semnalată şi drastic taxată” bloggerul scrie articole, pune linkuri (sau nu) spre vinovat, pune linkuri spre firma care a plătit reclama de pe blogul cu greşeala, postează print screen-uri sau chiar plănuieşte să facă o corectură zdravănă şi să o trimită ca bonus celui care a plătit. Ce atâta empatie, ce tras de mânecă pe furiş, ce prietenie între bloggeri? Educaţia se face cu parul în blogosferă, căci internetul nu ne mai cuprinde pe toţi şi e musai să le dăm în cap celor slabi/proşti/fomişti.
Sunt convinsă că mai sunt şi alte situaţii în care bloggerul educă bloggeri cu bâta, cu înjurătura, cu ironia, dar mi-e prea silă să le caut acum pe internet. Cert este că a trecut mult timp de când nu mai cred că aş putea trăi izolată în blogosfera mea, căci ceva s-a rupt şi nu mai poate fi lipit. Citesc în continuare oamenii care îmi sunt dragi, îi recomand şi altora, ajut în continuare bloggeri, dar evit pe cât pot blogurile unde educaţia se face în piaţa publică şi se termină cu linşaj, la fel cum evit şi oamenii care le recomandă. A trecut mult timp de când nu mă mai las amăgită de falsele ifose de corectitudine ale bloggerilor care educă bloggeri.
Am observat si eu cu tristete ca este multa rautate chiar si in blogosfera. Internetul e “asa de mare”! Loc e pentru toata lumea. Dar ca si in lumea reala, lumea virtuala e plina de intrigi. Pacat! Macar aici puteam construi o lume mai frumoasa. Zilele trecute dadusem peste un articol mai vechi in care erai luata la bani marunti. Stii si tu despre el, deoarece ai raspuns. Discutia m-a intristat mult, deoarece in naivititatea mea credeam ca bloggeri sunt mult mai prietenosi.
Da, stiu despre ce articol e vorba. Din pacate (sau din fericire?), oamenii isi dau usor arama pe fata in online, mai ales daca isi gasesc sustinatori.
Mult timp am crezut si eu ca blogosfera este un loc frumos si curat, si tare m-a durut cand s-a spart balonul de sapun. :)
Bine ai venit, Irina!
din ce știu eu, unu care face asta e zoso. așa m-a dus capul să gândesc, desigur că nu intru să verific.
Daca ar fi doar el… Toata fruntea e asa, iar dupa modelul lor au inceput si cei care au prins putina coaja… :)
Asa e si in viata reala. Mesterul nu vrea sa il invete pe ucenic, orice coleg va avea grija sa te sape in fata sefului pentru a fi el bine privit, vecinul se va uita peste gard in speranta ca moare si capra ta…
S-a micsorat pamantul si nu ne mai cuprinde pe toti. :)
Specific societatii noastre, doar ca pe online e mai usor sa fi needucat :)
Oho, nici nu iti poti imagina pana unde poate ajunge nerusinarea unora in online, in spatele monitorului. :))
Suntem prea bătrâni pentru a mai putea fi educaţi. Şi apoi, decât cu profesori de pe net, mai bine singuri…
Este concluzia de final la care am ajuns si eu dupa ce am analizat pe toate partile problema. Ma bucur sa vad ca nu sunt singura. :)))
Vienela, cel mai bine ar fi să spunem lucrurilor pe nume, adică să şi identificăm acele persoane.
Sunt conştient că la un moment dat te-am supărat şi eu foarte tare şi îmi pare rău pentru asta!
Dar pentru orice există o sită şi mai devreme sau mai târziu totul se va cerne!
Nu e nevoie sa dam nume. E destul sa intri pe cateva bloguri mai cunoscute si afli tot ce te intereseaza. La fel, e destul sa incerci sa ceri sfatul unui blogger “mare”. Mai nou, pana si prin blogosfera prahoveana vad specialisti care abia asteapta sa isi infiga coltii in colegii lor. Unuia chiar i-am spus ca asa se vede de afara. Ah, apropos de aceste rautati, cred ca stii si tu foarte bine cum stau treburile. Am vazut zilele trecute cum au dat de pamant cu un blog unde se regaseste si numele tau.
Eh, a trecut. Eu nu sunt genul de om care sa poarte cu el povara dusmaniei… ;)
Scapa cine poate, nu? :)))
Sau apa trece, pietrele rămân! Mai era ceva cu o caravană care trece chiar dacă câinii latră.
Am văzut o groază de nedreptăţi, inclusiv la jurizare pe platforme mari! Am văzut bălăcăreală la greu. Te rog să îmi trimiţi în privat articolul la care făceai referire, cel cu numele meu. Dacă nu e vorba de V.H. că pe acela îl ştiu.
Nu am idee dacă ai mai citit ceva pe la mine, dar cred sincer că am rămas consecvent stilului cu care am debutat în blogosferă. Şi voi rămâne, pentru că asta e ceea ce mă defineşte!
Acum m-am aprins. Dacă să zicem, un A,B,C-lister te critică constructiv şi îţi dă sfaturi, de preferat în particular, mi se pare ok. Dar nu atunci când… Gata m-am liniştit, dar cred că ştii ce îmi venea să zic.
Uitasem, acei listeri cred că se roagă adânc şi plini de pioşenie la Google ca PR-ul lor să nu se actualizeze. :)
Hopa, ma faci curioasa! Imi povestesti ceva sau caut singura? :)))
Ehe, cu platformele e o alta poveste… :)
La V. H. faceam referire. Am vazut si numele tau pe blogul respectiv si m-am gandit ca stii deja cate valuri s-au facut. :D
Ah, pai eu asta spun, Radu. Cand omul greseste, trage-l de maneca in particular, nu te da superior pe net, in gasca ta de prieteni, unde stii sigur ca vei fi aplaudat.
Cu V.H. încerc tocmai să nu fac ceea ce spui în articolul tău. Am crezut că dacă poate vorbi frumos şi corect la telefon (call center) poate şi să scrie la fel. Doamna are 65 de ani şi învaţă mai greu, mă fac că nu bag în seamă conservatorismul ei. Dar asta, e mi-am asumat chestia. Normal ar fi să comenteze ceea ce scriu eu…
Pai nu cred ca te-a acuzat pe tine cineva. Eu doar am remarcat ca numele tau era acolo, pe blogul ei.
La 65 de ani e normal sa invete mai greu, sa aiba idei care par invechite…
Are si slabitul avantajele lui, pentru ca m-a preocupat mai mult asta si cred ca m-am rupt de tot de discutiile din on line, pentru ca nu inteleg despre ce e vorba. In comentarii mai ales, ca articolul il pricep si eu si oricine.
Slabitul are multe avantaje, dupa cum vad eu in pozele tale de pe fb. :) :*
Dana, nu iti bate capul. Cu cat afli mai putine despre ceea ce se mai intampla prin frumoasa noastra blogosfera, cu atat traiesti mai senin, mai ales ca nu te atinge personal cu nimic. :)
M-am gandit si eu cam al fel ca tine, sa stii. Si, chiar daca m-ar atinge….aia e si gata. De mult nu mai stau in online dacat cat sa imi scriu articolele si sa mai citesc pe ici pe colo pe la prieteni. Din cand in cand arunc o vorba, de drag. Gata, ma apuc sa recomand retete de indiferenta pe baza de maritis si slabit. :) Te pup, Vienela.
Ti-am simtit absenta, dar m-am si bucurat ca ai gasit ceva care sa te tina departe de mizerii si de nervi. :)
Te imbratisez, Danuta mea!
E bine ca nu te lasi amagita de aparente si ramai asa cum esti… :)
M-am lasat pacalita o vreme si am apreciat oameni care nu meritau. :)
Nu cred că mai există relația de blogger-profesor și blogger-elev. Există o ură în blogosferă, fiecare e pentru el (în cele mai multe cazuri) și majoritatea nu o să facă un gest de ajutorare pentru cel de sub el. Nimeni nu vrea concurență…
Punctul pe i!
Acum vreo șase ani, am avut norocul sa am câțiva profesori-bloggeri excelenți. Am primit cu promptitudine numai sfaturi bune, care m-au ajutat să progresez rapid, m-au ajutat când am avut de rezolvat probleme tehnice pe care eu nu eram capabilă să le rezolv. Le mulțumesc mult.