Vi se întâmplă şi vouă să rămâneţi blocaţi în faţa unei pagini nescrise, încercând să găsiţi o introducere la ceea ce urmează să postaţi pe blog? Am stat minute în şir uitându-mă la foaia albă, căutând cuvintele cu care să încep. Ştiam deja ce voi scrie, dar nu reuşeam să găsesc începutul. Acum, că l-am găsit, pot trece mai departe, la pregătirea unei noi ediţii a jocului Happy Weekend. 🙂
Ofer sfaturi şi nu cer nimic în schimb. Sub nici o formă nu le permiteţi copiilor să bage degetele în gură, dacă doriţi să îi vedeţi frumoşi, sănătoşi şi cu dinţii aşezaţi frumos pe maxilar. Cunosc oameni care au dormit cu degetul în gură în copilărie şi mai târziu au regretat. Maxilarul s-a deformat, iar dinţii aproape că nu încăpeau în gură. Văzându-i, îmi aminteam mereu de gluma cu cele două babe, una având dinţi doar pe maxilarul superior, alta pe cel inferior:
-Mie-mi plouă-n gură!
-Mie nu!
Avea Ionuţ vreo patru ani şi îşi încerca puterile în zeci de feluri, dar nimic nu îmi dădea mai multe emoţii decât proba de echilibristică şi forţă de la tocul uşilor. Se cocoţa ca o maimuţică până sus şi acolo încerca să rămână cât mai mult timp, rezemat în mâini şi în tălpile picioarelor. Acum aflu că şi alţii au trecut de aceste probe, ajungând să exceleze în domeniu.
Îi ştiţi pe ciudatii care îşi transformă viaţa şi corpul pentru a ajunge să semene cât mai bine cu idolii lor? Aţi văzut câţi Elvis şi Michael există pe pământ? V-aţi fi gândit vreodată că cineva şi-ar putea dori să arate precum Chewbacca din Războiul Stelelor?
Tentaţii întâlnim la tot pasul, dar obrăznicia unora nu are limite! Nu pricep de unde au atâta neruşinare! Să intre în curtea omului şi să îl muşte de nas?
Dacă ar fi un caz singular, poate că aş trece cu vederea, dar ştiind că mai sunt şi alţii care profită de neatenţia noastră, îmi doresc să ne unim forţele, să îi combatem prin toate mijloacele, pentru a eradica furtul şi neruşinarea. Cum aş putea ierta pe cineva care atentează la peştele meu?
Nu mişca nimeni! Mâinile sus, că trag!
Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!
Cine îşi mai aminteşte de vremurile când televizorul se repara cu un pumn bine plasat, când în loc de antenă puteai folosi o furculiţă, iar dacă aveai antenă trebuia să umbli cu ea prin tot locul, până când găseai cea mai bună poziţie. Al naibii ghinion făcea ca întotdeauna cea mai bună poziţie să fie cea în care nu aveai cum să rămâi. Unii, mai isteţi, şi-au dresat pisicile să aibă grijă de antenă, cât se uită ei la meci.
Câte nu face omul pentru ca patrupedul său să o ducă bine, să se poată descurca până şi singur! Stăpânul poate pleca liniştit la serviciu. Căţelul nu va muri de sete, nici nu va bea apă clocită, datorită noului dispozitiv.
Vă doresc un weekend liniştit!
Particip la jocul Happy Weekend, iniţiat de Elly. Astăzi ediţia cu numărul 22 din 2-13.
Nu stiu unde le gasesti! Si pozele, dar si comentariile! 😀
Week-end placut Vienela!
Sa vezi cata inspiratie ai gasi stii-tu-unde, daca veti reusi sa ajungeti! Daca nu,gasiti clipuri pe Youtube 😀
Aia cu morcovul e bestiala ! 🙂
ca un pisic ce mi-s o să te contrazic. îţi zic! 😀 nu m-a putut dresa nimeni să stau pe antenă şi să ratez meciul, dar fratele meu virtual grişka obişnuieşte să se creadă rufă la uscat… ori exersează… sertarele! 😛
Hahaha, măgarul, tot măgar! :)))))) Uau, dar ce-am mai râs, cred că trebuie să iau aer. Mulțumesc, weekend zâmbăreț să ai!
Ce magar nerusinat si obraznic! Si ce matza cuminte 😉 Aia de pe antena 🙂
Si daca te gandesti sa ma contrazici, cealalta nu-i matza, e un hot ordinar de peste :))
Un fel de echilibristica faceam si eu pe tocul usii…dar altfel…
Sa stii ca magarul si broscuta sunt cei mai amuzanti :))
Weekend placut, Vienela!
Veveriţa stă într-o cruce perfectă.
Weekend plăcut!
Ei, echilibristica la tocul uşii nu cred că se poate compara cu cea de pe marginea terasei de deasupra blocului pe care o practica fiul meu împreună cu un coleg de clasă. Când am aflat de asta, era să fac infarct. A trebuit să iau legătura cu mama ăluilalt şi să aranjăm punerea lacătului pe uşa de acees acolo.
O dată în plus m-am convins că beţivii şi copiii au câte un Dumnezeu doar al lor. 🙂
Haha, mi-am adus aminte că şi eu făceam echilibristică pe tocul uşii când eram mică. Mama se albea la faţă când mă vedea şi nu ştia cum să mă convingă să mă dau jos mai repede.
Foarte drăguţe imaginile şi comentariile tale, ca de obicei, au fost foarte haioase. Până acum vreo 3 ani am avut un televizor care se deschidea doar cu pumnul. :))
Happy weekend!
Pot sa spun ca am trecut prin mai toate situatiile expuse de tine mai putin de ultimul :))
Catelul meu cl micut si comod are tendinta sa semene cu simpaticul Chewbacca :))
Foarte faine atat galeria de imagini cat si comentarile, felicitari !!
WE placut !!!
Sunt haioase tare, mi-a placut broscuta cu “mainile” sus si pisica de pe antena. Imi dau seama ce vedeau cei din casa la tv!
Ce simpatica e veverita, si eu faceam exercitii de echilibristica in copilarie, ma credeam o mare gimnasta. 😛 Nah ca am devenit cea mai sedentara fiinta de pe Terra. Am iesit ieri la fotografiat si azi am febra musculara, abia ma mai pot misca. :))
Ce-am mai ras, mai ales ca in mare parte si eu am trait asa situatii. Eram campioana la echilibristica la tocul usii si la stat in cap langa perete. Cred ca incercam sa-mi vina mintea la loc, dar tot degeaba:))) Apoi despre pisici pot sa scriu un roman. Nu tin minte sa nu fi avut acasa macar un pisic si un catel, caci in general aveam minim doi de fiecare. Mama si acum are cate doi. Imi amintesc aveam o pisica de sarea pe clanta usii si deschidea usa, asta cand vroia afara. Am avut alta care baga labutza pe sub capac si scotea pulpana de acolo si disparea cu ea. Nu stiam unde dispare cartnea, fara ca capacul sa se fi miscat, pana am prins-o cu oca mica.
Sa ai un weekend cat mai frumos, draga Vienela!
“Câte nu face omul pentru ca patrupedul său să o ducă bine”? … Doarme şi în şanţ mort de beat.
Lăscărică e mortaaaaaaaaaaaal :)))
A savurat cu placere expunerea ta!
O zi cu soare iti doresc !
“Echilibristica la tocul usii”????? Un titlu super. Pozele sunt mortale, mai ales cea cu pisica pe antena. Eu am facut cateva poze chiar la cainele meu, un ciobanesc german de 5 luni, caruia ii cresc din nou dintii si care prinde cu gura orice lemn pe care il gaseste. Am reusit sa-l surprind in cateva ipostaze foarte haioase. poate o sa le vedeti si voi candva… 🙂 Pana atunci wekkend fain sa aveti toti.
[…] participant la jocul happy weekend, organizat de […]