E prea dimineață, e prea luni

Câte gânduri poate aduna omul într-o viață? Este important să aibă gânduri multe sau e mai important să se gândească profund la câteva idei? Sunt gânduri care vin și pleacă. Le uit rapid. Sunt gânduri care se întorc și se cer reanalizate din timp în timp. Sunt întrebări care se nasc spontan. Sunt și întrebări ce revin obsesiv. Ce am eu și toată lumea își dorește? Aștept răspuns. Rog seriozitate. 😀 Pot oferi la schimb un anestezic bun pentru durerile de cot.  Poate o palincă, poate un rachiu din două prune și de rest găinaț. Poate o plantă crescută departe de ochi prea curioși? E singură, pe bibliotecă. Nu citește. Se ascunde în acest aer neaer, opacizat de fum. Ce-i drept, pisica trage uneori de frunzele ei ca de un șoricel căruia i-a sunat ceasul. Să fie și ăsta un mod de a fuma pasiv?

Încerc să îmi imaginez panorama ce fericește ochii prea curioși ai pisicuțelor, de acolo, de sus, de pe bibliotecă. O ciocolată pe birou. Cartea de vizită a unui stomatolog lângă cealaltă tastatură. O bucățică de pâine uscată căzută lângă scaun. Un câine tolănit în fotoliu. Nimic atrăgător, spune atitudinea lor plictisită. Doar pe ecranul monitorului, o captură interesantă. Nu-s căței din rasa Bichon, sunt căței din rasa gratis. Zâmbesc. Nu pot gândi așa cum gândește o pisică. De fapt, au ele gânduri? Ar putea forma propoziții folosind cuvintele caine, Bichon, pisica, soricel, paine, vin, panorama, stomatolog, ciocolata, palinca, anestezic, planta, aer? Sau acesta este apanajul bloggerilor dornici să participe la jocul celor 12 cuvinte?

E prea dimineață, e prea luni. Propozițiile interesante încă dorm. Nu au chef să se scrie. În mai puțin de două săptămâni se întoarce Mihai. Gândul îmi este numai și numai la el. Și la toate câte le vom face împreună. Îmi conserv energia pentru atunci…