Mai am o singură ţigară în pachet şi mă uit la ea aşa cum avarul se uită la cea mai de preţ comoară a lumii, în timp ce pofta de a o aprinde îmi invadează toate simţurile, mă ține încordată şi incapabilă să mă gândesc la altceva. De obicei, Mihai are un radar ascuns, care îl face să mă sune la țanc, exact când încep să fierb de grijă, convinşi fiind amândoi că prefer să merg cu tălpile goale prin deşert, să cânt în faţa a mii de oameni sau să mănânc ciulama; orice, numai să nu ies din casă într-o seară atât de rece, când oboseala dă semne că vrea să mă doboare.

Am scris cele de mai sus în viteză maximă. Acea ultima ţigară, nedorind să se înmulţească, oricât i-am zâmbit eu calin, devenise scrum în pătratul meu de sticlă, lovindu-mă cu un şah-mat ce m-a băgat la somn. Grea noapte! Visez cum sui din dună în dună pe un nisip mişcător, împingand spre vârf cuvinte cu şi fără sens. Vântul mi le rostogoleşte la vale şi le umple de granule dure. Visez cum ţeapa ascuţită mi se înfige în călcâi, amintindu-mi de propria vulnerabilitate, de slăbiciunea ce mă domină şi nu-mi permite să construiesc tot ce este desenat pe schiţa vieţii.

Sunt o gâscă, recunosc! O gâscă ce nu îşi poate domina pornirile, ce ţipă şi bate din picior atunci când provizia de paie se termină, o bleagă ce preferă să renunţe la multe pentru a fuma. De obicei, bleaga doarme cam 5-6 ore pe noapte, însă atunci când rămâne fără ţigări poate bate orice record, dormind aşa cum doarme un bebe abia venit pe lume, cu trezire din trei în trei ore, în speranţa că cineva va binevoi să refacă proviziile cât timp ea împinge spre vârf cuvinte cu sau fără sens, cât timp visează, sort după sort, o du(zi)nă de cuvinte şi mai multe de ţigări.

Ce au urcat colegii ei pe du(zi)na de nisip cuvinte puteţi afla urmărind particulele împinse de vântul creativităţii în tabelul clubului psi. Îi veţi găsi acolo pe Scorpio, Carmen Pricop, anacondele, Dan cel hipertensiv, Adriana mea, Vladen, dor, Radu Thor, maya, adicherish, ComiCultural, Dictatura Justitiei, Alina, Gabriela.