Skip to main content

Durere, gimnastică, partide de plâns

Se apropie şchiopătând, cu o mână rezemată de coapsă, aşa cum am văzut că fac bătrânele când urcă panta dealului sau treptele de la bloc. Este palidă şi pare foarte obosită. Are o tristeţe inexplicabilă întipărită pe chip. Îmi cobor privirea spre picioarele încălţate în şosete albe şi papuci de casă. Nu văd urme de gips, nici umflături care să mă lămurească.

O întreb ce a păţit, însă amână răspunsul şi îmi vorbeşte despre cei doi copii, ambii studenţi la Brasov, despre ratele la bancă, pentru care plăteşte lunar un salariu, despre surorile ei şi despre părinţi. Îi fac o cafea, îi pun pe masă o scrumieră şi îi vorbesc despre şefa care îmi toacă mărunt nervii la serviciu. Văzând că bea cafeaua “simplă”, îmi imaginez că nu are ţigările la ea şi îi întind pachetul meu. Se uită la mine o clipă lungă, apoi începe să plângă. S-a lăsat de fumat.

Analizele pe care le-a făcut de curând au ieşit foarte prost, iar viitorul se anunţă a fi îngrozitor. Are dureri cumplite la piciorul drept, unde doctorii i-au spus că are tensiunea zero. Nu reacţionează la tratament, nu poate scăpa de dureri, nu mai poate face efort şi singura soluţie i s-a spus că este amputarea.

Rămân cu gura deschisă, incapabilă să scot un sunet. Refuz să cred că această femeie frumoasă, de numai 40 de ani, va rămâne fără un picior din cauză că a fumat, a avut colesterolul mărit şi a lucrat stând în picioare. Cu gura încleştată de revoltă, cu privirea înflăcărată de hotărârea deja luată, îmi spune că orice s-ar întâmpla, ea nu se dă pe mâna doctorilor. Se va chinui cu piciorul beteag până în ultima clipă, dar nu îl va tăia.

În continuare, lucrurile s-au derulat rapid, cel puţin pentru mine. Şi-a luat concediu medical, s-a pus pe bocit, a stat ascunsă în casă, a citit, s-a uitat la televizor, aşteptând momentul în care nu ar mai fi putut merge nici până la baie. După o lună de zile, timp în care a zăcut în pat şi pe fotoliu, şi-a spus că dacă tot îi e dat să moară, barem să moară fericită. A vrut să fumeze o ţigare, dar nu avea. Nu era nimeni acasă; copiii erau departe, soţul venea târziu.

S-a îmbrăcat şi a coborât cele două etaje în aproape o oră. Se oprea la fiecare pas din cauza durerii. La fiecare pas îşi blestema ideea. Până la magazinul din colţul străzii a mai făcut o oră. A ieşit din magazin, s-a aşezat în fund pe marginea bordurii, precum muncitorii de la drumuri şi poduri, a tras cu nesaţ din ţigare, s-a calmat şi s-a întors acasă. Avea dureri cumplite, pe care nu ştia cum să le aline. Seara târziu, în pat, a realizat că piciorul nu mai pare atât de greu, că durerea s-a estompat.

Plină de curaj şi de speranţe, a doua zi a coborât iar cele două etaje şi s-a plimbat în jurul blocului. Şi-a dat seama repede că stând degeaba îşi făcea mai mult rău decat bine. A tras de ea, a strâns din dinţi când durerea devenea insuportabilă şi a mers mai departe. Câteva luni s-a chinuit aşa, cu dureri atroce, gimnastică, partide de plâns, gimnastică, iar cu dureri; apoi a mers la control. Îi revenise tensiunea pe acel picior. Doctorii spuneau că este un miracol, că nu va mai fi nevoie de amputare. Ştia că nu a fost un miracol, ci o luptă surdă între ea şi durerea infernală care o chinuise. Eu încă mai cred că i se pusese un diagnostic greşit.

Comments
  • Radu July 17, 2013 at 3:08 pm

    Totul e bine cand se termina cu bine !
    Ai fi uimita cate diagnostice gresite se pun, desi avem o scoala de medicina cu traditie !

  • Vladimir July 17, 2013 at 4:37 pm

    Sa ne fereasca dumnezeu de doctori, ca de restul ne ferim singuri :D.

  • javra July 17, 2013 at 4:54 pm

    La cât de slab pregătiţi sunt mulţi medici (cei buni au plecat afară),
    nu m-aş mira să fi fost diagnosticată greşit. Să-i dea Dumnezeu sănătate!

  • zdwub July 17, 2013 at 5:14 pm

    Este posibil sa fi fost diagnosticata gresit, iar ea trecand la sendetarism din cauza sfarsitului pe care il credea inevitabil boala sa i se agraveze. Fancand miscare, cu foarte multe dureri probabil, a inceput sa’si revina. In orice caz…totul este bine cand se termina cu bine 🙂

  • alma nahe July 17, 2013 at 6:04 pm

    Hehei…ce ţi-e şi cu puterea asta, “neştiută”, a gândului!

  • Adriana July 17, 2013 at 6:13 pm

    Povestea asta mă atinge din multe directii. Dar mă bucur de finalul ei şi mă gândesc la sănătate. Azi m-a lovit o durere de cap ce mă chinuie şi acum. Dar să ai o suferinţă permanentă….

  • Axlandra July 17, 2013 at 6:25 pm

    Nu m-ar mira nici pe mine să fi fost diagnosticată greşit… bine că şi-a revenit!

  • irina July 17, 2013 at 7:28 pm

    oamenii astia te motiveaza, dom’le! cand ne vaitam de-o banala durere de dinti sau ca nu merge nu stiu ce bine in tara asta, ar trebui sa-i luam pe ei exemplu; ei stiu ce-i durerea, frica, groaza…

  • Rudolph Aspirant July 18, 2013 at 5:56 am

    40 de ani…femeie…ma uit in sfera mea de cristal magic si opinez ca este mai probabil ca ea va deceda mai degraba de inima in somn in jurul varstei de 67 de ani, fara sa se chinuie, indiferent daca se lasa de fumat sau nu, desi daca va mai da pe la doctori e posibil sa decedeze si mai lent de insuficienta hepatica sau renala….desigur acestea fiind posibile chiar si daca nu da pe la doctori, dar cred ca in cazul ei cu o probabilitate ceva mai redusa, indiferent de originea etnica a doctorilor ei…
    Disclaimer: NU am autorizatie de vrajitor profesionist pe UE, am opinat ca magician amator, deci a NU se lua prea mult in seama ce zic eu…in orice caz, dupa parerea mea ar fi bine a se consulta totusi un reumatolog profesionist specialist autentic sau un internist de moda veche in varsta de minim 57 de ani cu grad de numai asistent universitar (in ciuda varstei) din Bucuresti sau Cluj, NU un vrajitor

  • Ana-Maria July 18, 2013 at 7:32 am

    Doctorii nu sunt dumnezei! Dar se comporta ca unii…OK , nu toti, dar vorbim per ansamblu.Mi-ar place sa intalnesc acel medic care sa recunoasca deschis si cinstit ca nu stie.N-ai sa vezi unul!
    Si mie imi este frica de aceeasi treaba : dignostic gresit.Am trecut prin asa ceva si acum sunt terorizata. De aceea , atat cat pot , incerc sa ma mentin in parametrii optimi de sanatate…..altfel , ajungi experiement sau la macelarie! 🙁

  • aA July 18, 2013 at 8:11 am

    ce ma bucur ca are final fericit! bravo ei ca nu s-a lasat!

  • Dana Lalici July 18, 2013 at 2:06 pm

    Ce poveste frumoasa? E reala, draga mea? Mi-as dori sa o citeasca Ioana…

    • Vienela July 18, 2013 at 2:09 pm

      Ufff, am uitat sa o anunt pe Ioana. Cand mi-am propus sa scriu despre fata asta (e 100% reala povestea), cu gandul la Ioana am facut-o. 🙁

      • Rudolph Aspirant July 18, 2013 at 9:08 pm

        Oricine o fi Ioana, daca e cumva bolnava, sa NU ia in seama ce am scris eu mai sus, ca eu am opinat la nivel de vrajitor amator mai sus doar despre cazul din articolul lui Vienela descris asa cum l-a descris Vienela, nu despre alte persoane, chiar daca or avea unele dureri, sau obiceiuri, sau conditii de viata, sau chiar firi care par asemanatoare.

  • Mihaela Dămăceanu July 18, 2013 at 6:36 pm

    Super poveste, Vienela! Nu mai spun niciun cuvânt şi mă duc să mă culc, ca să nu devin patetică.

  • […] 2. Vienela ne prezintă o femeie, a cărei dorinţă de  a lupta a scăpat-o de trauma unui diagnostic greşit: Durere, gimnastică, partide de plâns. […]

  • elly weiss July 20, 2013 at 9:22 am

    Bine ca si-a revenit. Nu stiu ce sa zic despre medici. Unii sunt buni…altii doar se cred…

  • […] Vienela ne relatează cu har o poveste de viaţă, care pune sub semnul întrebării profesionismul unor medici: “Are dureri cumplite la piciorul drept, unde doctorii i-au spus că are tensiunea zero. …Singura soluţie i s-a spus că este amputarea… Refuz să cred că această femeie frumoasă, de numai 40 de ani, va rămâne fără un picior din cauză că a fumat, a avut colesterolul mărit şi a lucrat stând în picioare. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.