Fane şi Beatrice se cunoşteau de mici. Locuiau pe aceeaşi stradă, la doar câteva case distanţă, însă diferenţele dintre ei erau prea mari pentru a putea fi prieteni.  El era trecut de vârsta la care băieţii termină liceul. Înalt, cu părul blonduţ şi ondulat, îmbrăcat mereu în aceiaşi pantaloni negri care îi evidenţiau picioarele lungi, cu ochii verzi migdalaţi, Fane putea fi văzut în fiecare zi la colţul străzii, cu mâinile în buzunare, sprijinind câte un gard.

Spre deosebire de el, care renunţase la şcoală după primele 8 clase, Beatrice adora cărţile, îi plăcea să se cufunde în fluviile de cuvinte înşirate pe foile albe, să trăiască alături de eroii pe care îi îndrăgea. Avea rezultate bune la şcoală, participa la olimpiade şi făcea mult sport. Era micuţă de înălţime, cu ochi căprui iscoditori. Avea o ţinută mândră, se îmbrăca elegant şi puţin cam prea serios pentru cei 15 ani ai săi.

În acea zi, pe când se întorcea de la antrenament, având pe umăr racheta de tenis învelită în husă, a auzit un fluierat subţirel în spate. Când a întors capul, l-a văzut pe “golanul” de Fane, cum era poreclit în cartier. Afişa un zâmbet frumos, dar cam bleg, în timp ce o studia din cap şi până în picioare. Iritată, Beatrice şi-a reluat drumul spre casă, întrebându-se ce ar fi putut Fane să vrea de la ea.

Nu a povestit nimănui, dar seara, când s-a băgat în patul moale, şi-a amintit privirea admirativă a băiatului şi a simţit cum obrajii îi iau foc. Fane o plăcea. Era primul băiat care se arată interesat de ea. Şi chiar dacă nu era cel mai potrivit, fata a continuat să se gândească la el în întunericul camerei, dorindu-şi ca a doua zi el să o fluiere iar. Dar nu s-a mai întâmplat. Trecea pe lângă el, se priveau serios pentru o clipă scurtă, apoi îşi vedea de drum.

După câteva zile în care nu şi-a putut muta gândul de la el, Beatrice şi-a luat inima în dinţi şi s-a apropiat de Fane. Îi cumpărase 4 pachete de ţigări fine. Acelaşi sortiment fuma şi mama ei, deci sigur erau bune. I-a zâmbit timidă, gata să plângă de emoţie şi i-a întins grăbită ţigările. Băiatul a făcut ochii mari şi a întrebat-o abrupt ce crede ea că face. Încurajată de căldura din vocea lui, i-a spus că a vrut doar să îi facă un mic cadou. Fane i-a mângâiat obrazul fin, a privit-o în ochi şi i-a spus să plece acasă, că el nu are nevoie de nimic.

Atunci au început să radă golanii cu care era, să îi ceară ţigările, ba unul a avut tupeul să îi strige că o va iubi el, dacă Fane nu vrea. Scârbită de situaţia în care se băgase, ruşinată peste măsură, Beatrice a fugit în casă plângând. Niciodată nu a vorbit cu nimeni despre acea zi. Nimeni nu a aflat. Aşa a trecut un deceniu. Fata de atunci se întreabă dacă Fane o luase vreo clipă în serios şi mai ales ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi profitat de prostia ei.