Dacă ar fi să compar dragostea cu ceva, cred că aş alege să spun că seamănă bine cu dulceaţa de ardei iute din care tocmai am gustat cu câteva zeci de minute în urmă pentru prima dată în viaţă. Cum e dragostea? La început, când abia îi deschizi cu timiditate porţile, te învăluie în arome dulci acrişoare, în şoapte ce promit să-ţi ofere trăiri de neuitat. După ce guşti din dragoste, în suflet simţi cum se naşte o senzualitate fierbinte, cum întreg trupul îţi devine văpaie, flacără vie. Fie că trăieşte veşnic, fie că se stinge rapid, după doar o vară, dragostea aduce cu sine iuţeala fără de care o relaţie nu poate exista. Acelaşi lucru face şi dulceaţa de ardei iute.
Mi-a fost teamă să gust din ea, la fel cum, cu foarte mulţi ani în urmă, îmi fusese teamă să mă bucur cu toată fiinţa de dragostea ce îmi acapara, pas cu pas, inima şi mintea. Am deschis cu un strop de reţinere borcanul. Aroma inconfundabilă de ardei capia mi-a învăluit întreaga bucătărie, mi-a invadat simţurile şi mi-a trezit pofta de a gusta. Un amestec de dulce şi acrişor se insinua pe nesimţite. Am luat un vârf de linguriţă şi am pus pe limbă. Ca într-o dragoste abia descoperită şi gustată, trupul mi-a devenit văpaie. Pe rând, dar atât de iute, dulcele a fost înlocuit de acrişor, apoi acrişorul de usturimea parfumată a ardeiului iute.
Dragostea poate fi consumată rapid, toată odată, ca o flacără vie ce arde în interior şi lasă în urmă cicatrice mai mult sau mai puţin dureroase, dar atât de dulci la pipăit, atât de parfumate în amintire. Se spune că cei norocosi întâlnesc dragostea care se consumă încet, mocnit, care durează întreaga viaţă şi care condimentează existenţa cu un amestec de dulce, acrişor şi iute. Cum nu s-a inventat încă aparatul care să masoare intensitatea dragostei, e greu să ne dăm cu părerea şi să decidem care dragoste e mai puternică, mai profundă, mai aromată şi mai apetisantă, chiar şi în cazul când omul le trăieşte pe ambele. Dar putem decide dacă să mâncăm întreg borcanul cu dulceaţă de ardei iute deodată, într-o singură zi, sau dacă dorim să gustăm linguriţă cu linguriţă pentru a savura cum se cuvine acest produs picant.
După primul vârf de linguriţă mi-am spus în gând că voi gusta puţin câte puţin, în zile diferite. Aproape fără să conştientizez, în timp ce scriam, linguriţa s-a mai băgat de câteva ori în borcan, furând vârf cu vârf câte un strop din magia iute şi parfumată. Mi-am amintit că citisem pe internet despre efectele benefice pe care le are asupra sănătăţii omului (întreaga listă o puteţi vedea pe site-ul bunicel.ro). Încă nu m-am lămurit dacă în această privinţă este la fel ca dragostea, dacă poate fi consumată în cantităţi nelimitate şi nici nu ţin neapărat să aflu. Consider că nici o exagerare nu e bună, aşa că voi savura câte un vârf de linguriţă din dulceaţa de ardei iute preţ de câteva secunde pe zi, cât să îmi condimentez viaţa.
:) O folosesc de ani buni în combinaţie cu grătarul. Ceafă de purcel! :)
Cand a venit sotul meu acasa si a gustat din ea, a si sarit in sus fericit: “Daca o amesteci cu ketchup iese o minunatie de sos pentru diverse, picant si aromat. E super! Cred ca merge si simpla peste friptura.”. :))) Voi, barbatii, sunteti toti la fel, spun gurile rele. :)))
De ani buni? Eu abia de cateva luni, un an, am aflat ca s-a inventat dulceata de ardei iute. :))
Nu suntem la fel, aşa cum spun gurile rele. Eu nu pun ketchup! Eventual, dacă vreau să impresionez, trag repede un chutney la wok-ul cu teflon! Rezultatul e garantat. :P
Aoleu, incearca sa vorbesti in limba romana, ca toate acele cuvinte imi sunt complet straine. :))))
Hi, hi, tu esti maestru bucatar, pe cand sotul meu e doar musafir in bucatarie. In rest… :p
Oooooo,da, anul trecut am facut prima data,dar plangeau si peretii,eu ce sa mai zic….ca e buna rau!!! asa ca dragostea…
Ha, ha, eu nu m-as incumeta sa fac dulceata de ardei iute in casa. Si asa apartamentul e mic si il aerisesc greu din cauza pisicilor. :))) Tin minte cat am suferit cand am dat prin razuitoare hrean si imi e de ajuns… :)))
Mi-am comandat și eu. Mulțumesc.
Cu mare drag. Imi dau seama acum ca baietii au dreptate. Dulceata de ardei iute nu e de intins pe paine dimineata, la ceai, desi mie imi place gustul ei, insa poate transforma o banala friptura in ceva miraculos… :)
:)) !!! Foarte frumoasa analogia :)) !!! Nu m-as fi ganditi niciodata sa asemuiesc dragostea cu dulceata de ardei iute :). Citind articolul tau pe langa faptul ca mi-ai facut pofta ( nu am mancat niciodata dulceata de ardei iute, din pacate nu stiam de existenta unei astfel de bunatati… ), imi dau seama ca analogia ta este foaaarteee corectaaa. Stiu sigur ca poti savura rapid dulceata de ardei iute, dar sper ca dragostea sa poata fi savurata indelung :) !!!
Hmm, trebuie sa cumpar si eu dulceata de ardei iute :).
Sincera sa fiu, nici mie nu imi trecuse prin cap pana cand nu am gustat dulceata de ardei iute. :)))
Asa este. E savuroasa dragostea consumata rapid, insa e de preferat sa o putem savura indelung. :)))
Bine ai venit pe la mine!
Multumesc :) !
Voi veni si eu la tine. Stiu, m-am laudat ca o voi face imediat, insa ceva neasteptat (de bine) mi-a dat planul peste cap. Sunt maxim aglomerata si mexim emotionata. :)
Interesanta ideea de a compara o dulceata mai putin cunoscuta, cum e cea de ardei iute, cu dragostea pe care fiecare om a simtit-o macar o data in viata.
A fost ceva total neasteptat chiar si pentru mine. Primul gand care mi-a venit in minte dupa ce am gustat dulceata de ardei iute. :)