Mi s-a întâmplat de multe ori să aud oamenii spunând că nu iubesc pisicile, că nu le plac, că îi enervează. Uneori m-am mirat, alteori nu. Sunt sigură că cei ce afirmă că nu iubesc pisicile, nu au avut niciodată ocazia să mângâie una dintre aceste mici feline, una dintre aceste jucării vii, pline de personalitate, curaj şi curiozitate. Pe ei voi încerca să îi conving astăzi că toate pisicuţele sunt jucăuşe, drăgălaşe, curioase, inteligente şi răsfăţate.

Unele pisici se pricep chiar să picteze, ceea ce nu putem spune despre mulţi oameni.

pictez

Altele îngrijesc puietul din bălţi şi acvarii. Cu ce scop, nu am aflat încă, dar aştept răspuns de la voi…

pisica la acvariu

Am văzut pisicuţe care aveau în vene sânge de suricate.

prin venele mele trece sange de suricata

Am aflat că oamenii renunţă în număr tot mai mare la capcanele lipicioase pentru muşte, ce atârnau dizgraţios din tavan, renunţă şi la spray-urile pentru insecte şi lasă pisicilor plăcerea de a vâna micile zburătoare.

pisica si musca

 Iubitorii de pisici spun că aceste feline sunt jucăuşe şi dulci. Ceilalţi le dau dreptate în felul lor…

pisica vata de zahar

Unii ar vrea să aibă pisicuţe în casă, dar timpul şi spaţiul nu le permit, aşa că aleg varianta textilă.

pisicute haioase

Cei mereu nemulţumiţi, cei care nu ştiu să se bucure de micile plăceri ale vieţii, spun că pisica este un animal fioros, ce poate provoca răni adânci îndrăzneţilor.

pisica cactus

Plănuisem ca în această sâmbătă să diversific puţin meniul şi să mă folosesc de ceea ce am văzut într-o zi pe o stradă din oraşul meu. Mi-am tot spus că am timp până sâmbătă să ies din casă pentru a fotografia ceea ce zărisem în treacăt acum câteva zile. Nu a fost aşa. În fiecare zi s-a ivit ceva care să mă reţină în casă. Ieri am reuşit să îl conving pe Ionuţ să dea o fugă până acolo, să pozeze ceea ce doream. Mi-a ascultat rugămintea şi mi-a făcut pe plac, deşi era obosit, începea să se însereze şi locul respectiv era în celălalt capăt al oraşului.

Acum mă simt de parcă tocmai am intrat în bancul vechi, dar atât de actual: când fu Tică, nu fu Tache; când fu Tache, nu fu Tică; când fu Tache şi fu Tică, nu fu tuş la Găurică (acesta era numele librăriei). Când am văzut acea nepotrivire, nu am avut cu ce să o fotografiez. Când am avut lângă mine aparatul foto, nu am putut ajunge acolo. Acum, că s-a îndurat Ionuţ de mine, că a dat o fugă cu bicicleta până acolo şi a făcut o poză cu telefonul, nu găsesc cablul de date, să o pot descărca. Rămâne pe altădată.