Circulă pe facebook o provocare interesantă. La mine a ajuns prin intermediul Teodorei, căreia îi mulţumesc (ai dreptate, parcă stă mai bine pe blog). Am mai răspuns din când în când, sub diferite forme, invitaţiilor de a face liste cu cărţile care m-au impresionat în mod deosebit de-a lungul vieţii, motiv pentru care astăzi am ales să le amintesc pe câteva dintre cele citite în adolescenţă sau imediat după. Sunt alese la întâmplare, aşa cum mi le-a scos memoria la lumină.
Iubiri celebre… Dragostea ce a dat naştere unor personaje precum Dama cu camelii sau Manon Lescaut, dragostea, în multele ei nuanţe… Despre Întoarcerea fiului risipitor, de Radu Tudoran, am mai pomenit pe blog (ştiaţi că Radu Tudoran, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, a fost fratele lui Geo Bogza?). Asta nu mă împiedică să o pun în cap de listă, pentru că m-a impresionat teribil cândva…
Fii şi îndrăgostiţi, de D. H. Lawrence
Oraşul cu salcâmi, de Mihail Sebastian
Concert din muzică de Bach (de fapt, întreg ciclul Hallipilor), de Hortensia Papadat-Bengescu
Lorelei, de Ionel Teodoreanu
Anna Karenina, de Lev Tolstoi
Prima dragoste, ultima dragoste, de Romain Gary
CARTI DE DRAGOSTE BUNE GASESTI AICI
Dacă mă veţi întreba ce planuri am pentru viitorul apropiat, vă voi răspunde că ţin neapărat să citesc Spuma zilelor, de Boris Vian, carte despre care am aflat de la Ruxa…
Cititul cărților care conțin povești de dragoste poate aduce beneficii semnificative în viața noastră, influențându-ne nu doar în planul emoțional, ci și în dezvoltarea personală și relațională. Poveștile de dragoste oferă o fereastră captivantă către complexitatea și frumusețea relațiilor interumane, contribuind la înțelegerea mai profundă a sentimentelor și a complexității umane.
În primul rând, astfel de cărți oferă cititorilor o evadare din cotidian și îi transportă în lumi pline de romantism și pasiune. Lectura acestor povești poate reprezenta o modalitate relaxantă de a scăpa de stresul zilnic, oferindu-ne o pauză binevenită în care ne putem pierde în universuri romantice și pline de farmec.
În plus, poveștile de dragoste pot funcționa ca niște oglinzi ale realității, oferindu-ne perspective variate asupra relațiilor umane. Aceste cărți explorează diferite aspecte ale iubirii, cum ar fi comunicarea, încrederea, compromisul și sacrificiul. Prin urmare, cititul acestor cărți poate fi o sursă de învățare și introspecție, ajutându-ne să ne dezvoltăm abilități esențiale în gestionarea relațiilor noastre personale.
Poveștile de dragoste pot, de asemenea, să ofere modele și exemple de relații sănătoase și iubitoare. Citind despre personaje care trec prin diverse provocări și reușesc să-și construiască sau să-și repare relațiile, putem învăța lecții valoroase despre iubire, compasiune și perseverență în cadrul relațiilor noastre proprii.
În concluzie, cititul cărților care conțin povești de dragoste nu este doar o plăcere recreativă, ci și o activitate care ne poate îmbogăți în moduri multiple. Aceste cărți ne oferă o perspectivă asupra lumii sentimentelor și relațiilor umane, contribuind astfel la dezvoltarea noastră personală și la îmbunătățirea calității relațiilor noastre interumane.
Dacă ai citit-o pe H.P.-B. eşti eroina mea. Eu nu am reuşit să trec de primele 40 de pagini. Glumesc, am terminat-o că era lectură obligatorie în liceu, dar zău că am vrut să o bag în sobă la un prieten. Eram mai pornit ca Hitler! :) Cu rugurile de cărţi. ;)
Dar aşa ca o provocare încearcă “Acea fată frumoasă” de Radu Tudoran!
Aştept impresii! :))
Sa stii ca prima carte scrisa de ea am dat-o repede deoparte. Probabil eram prea mica pentru ceea ce scrisese. Am incercat apoi pe la vreo 20 de ani si nu am mai lasat cartile ei din mana. :)))
Am preferat sa nu mai citesc nimic de Tudoran, de teama ca s-ar putea intampla sa diminueze farmecul fiului risipitor. :) Dar voi incerca…
Gresit spus prima carte scrisa de ea. Am vrut sa spun prima care mi-a cazut in mana. :))
Ha ! Ha ! Parca tin minte ca eu am propus aici pe blogul Vienelei prima oara sa o puna pe aceasta autoare in lista obligatorie pt Bac, nu doar asa ca o simpla lectie de liceu. Ha ! Ha ! Ca sa se chinuie tot poporul ! Asta fiind numai o parte din planul de reforme al viitoarei mele dictaturi, care includeau si examen de admitere obligatoriu la matematica pt cei care vor sa dea la Literatura, la biologie pe cei de la Drept, si mai erau cateva reforme din astea ff drastice ! Dar nu le mai tin minte pe toate, trebuie sa fac o recapitulare ! Parca propusesem si mutarea sediului Fac de Psihologie sau de Jurnalism vizavi de ASE in sala de conferinte a hotelului Novotel si cu secretariatul in cladirea veche a ASEului, ca citisem undeva erau la un moment dat tocmai la Politehnica, numai ca nu mai stiu care era la etajul 5 si care la 6, Jurnalismul sub Psihologie sau invers, nu conteaza, oricum o conceptie retrograda, una din ele trebuia scoasa de acolo…si am aflat ca una din ele s-a si mutat, nu stiu care, insa presimt ca s-a mutat tocmai aia care nu trebuia !
Ha, ha, imi amintesc bine cat m-am distrat dupa ce ti-a venit ideea cu dictatura.
Daca tot vorbim de bac, as sugera sa bage si Crima si pedeapsa. Stii ce dureri de cap mi-a dat cartea asta, pana am terminat-o de citit si chiar cateva zile dupa? :))))
Si eu sunt cazut in fund ca ai putut-o citi pe Hortensia. Mie daca-mi pomenesti de ea ma gandesc scurt la calugarie!
Ha, ha, nu doar ca am citit-o, dar mi-a placut tare mult cum creioneaza personajele. Ma ajuta sa le vad clar, sa le iubesc, sa le urasc, sa le dispretuiesc… :)))
Hortensia Papadat-Bengescu? Pfui, o incercare de-o viata. De inceput am inceput-o, pe cand eram la liceu. Ramane de vazut la ce varsta o voi si termina-o.
Doar ultima carte pomenită de tine n-am citit-o, a lui Romain Gary. Şi Spuma zilelor am citit-o, e celebră deja, a şi fost ecranizată.
Cu Radu Tudoran am avut un diferend, publicând într-o revistă un text de-al lui. Ne-a chemat la el, să rezolvăm problema. Ne gândeam că ne va cere o sumă de bani pentru dreptul de autor, dar nu s-a ajuns la asta. De altfel, noi menţionaserăm de unde am luat textul. Dar nu-i ceruserăm voie să-l publicăm. Îl înţelegeam, fiindcă aşa păţisem şi eu cu vreo două articole publicate în Caţavencu şi preluate integral în Renaşterea Bănăţeană, ziar de care habar n-aveam. În cele din urmă, a rămas să procedăm la fel, dar cu acordul lui.