Din dorinţa de a-şi vedea copiii realizaţi, de a ştii că vor fi protejaţi de greutăti pe parcursul vieţii, ba chiar şi din simplă trufie, părinţii aleg să îi înveţe tot mai multe despre viaţă, îi ajută să înţeleagă, le explică şi le oferă condiţii cât mai bune.
De la iubirea pentru propriul copil nu este decât un pas până la exagerările în defavoarea lui. Unii îşi silesc progeniturile să înveţe, deşi se vede clar că nu pot mai mult, alţii îi trimit la tot felul de cursuri, unde copiii nu se acomodează, pentru că nu sunt atraşi de domeniu sau nu au talent. Mai sunt şi părinţii care îi ţin ascunşi sub fuste, de teamă să nu păţească ceva. Cred că toţi părinţii ajung să exagereze, într-un fel sau altul.
Totul este pentru binele copilului. Bunele intenţii ale părinţilor nu pot fi puse la îndoială, în cele mai multe cazuri. Nimic nu cade din cer, trebuie să luptăm pentru a avea ceea ce ne dorim. Uneori, din dorinţa de a ne ajuta sau proteja copiii, facem greşeli, unele micuţe, care vor trece neobservate, altele mai grave sau chiar ireparabile.
Dar ceea ce am aflat de curând despre părinţii din Mauritania m-a îngrozit, la fel cum mă îngrozeau poveştile despre chinezoaicele obligate să îşi bandajeze picioarele, pentru că mărimea lor era un criteriu important în găsirea unui soţ bogat, era un element important al frumuseţii feminine.
În Mauritania, părinţii îşi obligă fetiţele să mănânce exagerat de mult, pentru că cele slabe nu au căutare printre bărbaţi. Sunt considerate frumoase doar femeile grase, aşa că lupta începe devreme, de la vârsta de 4 ani. Nu contează că fetiţa s-a săturat, că nu mai poate înghiţi nimic, mămica o forţează, strigând la ea, ameninţând-o sau chiar torturând-o. Au pregătite nişte beţe, cu care strivesc degetele fetiţelor, silindu-le să mănânce ca să scape de durere.
Într-o ţară în care oamenii o duc foarte greu, o fată grasă este dovada de bunăstare, de prosperitate şi poate face o căsătorie reuşită. Nu are nici o importanţă că fetiţa plânge, că vomită, că nu va fi sănătoasă niciodată, că psihicul ei este distrus, că nu are dreptul la o copilărie normală.
Că vrem sau că nu vrem, trebuie să recunoaştem că nici la noi nu este mai bine decât în Mauritania. Fetiţele noastre îşi doresc să fie cât mai suple, să semene cu fotomodelele care sunt din ce în ce mai slabe, îşi doresc să arate precum păpuşile Barbie şi fac tot ce se poate, la îndemnul şi cu ajutorul părinţilor de multe ori, pentru a-şi atinge scopul. Dar asta este deja altă poveste…
Eu ma incadrez cred la mamele supraprotectoare. Vai, sa nu se urce copilul pe topogan. Sunt mereu langa ea sa nu carecumva sa cada. Chiar daca stiu logic ca s-ar putea sa gresesc, cred ca vorba englezeasca better safe than sorry se aplica bine cresterii puilor de om.
Si eu mai am momente in care sunt exagerata, chiar si acum, ca s-a facut mare. Uneori se enerveaza, dar de cele mai multe ori rade de mine. :))
Despre femeile din Mauritania a fost la Oprah Winfrey show discutat acest subiect!
Chiar asa rau pentru ca sta în cultura acelui popor acest obicei. Deci ei nu stiu altfel, exact ca si cu chinezoaicele! Ca femeile din Africa, alea de au “farfuria” în buza sau alea cu inelele pe gat ca sa îl lungeasca.
Este exact cum noi suntem criticati de EU (adica voi!) ca taiati porcul de craciun fara anestezie sau cum le-ai lua chinezilor betisoarele …..
Depinde din ce parte privesti situatia!
Cat despre moda si arta de a arata ca un schelet trebuie sa condamnam “stilistele” si creatoarele de moda…
Concluzia: o lume, lume nebuna de legat!
Am auzit de Oprah Winfrey, dar nu am vazut nici o emisiune de a ei.
Chestiile pe care le cunosti si cu care te obisnuiesti de mic nu ti se mai par socante. Socat esti cand auzi chestii diferite de cele pe care le cunosti si accepti.
Am avut un articol pe blogul vechi, dar s-a sters cand m-am mutat, despre anorexie, despre fete pe care le-am cunoscut. Poate il voi reface intr-o zi.
inca o dovada ca frumusetea e doar o chestiune de perceptie
Asa este. Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.
dacă fata mea se simte bine în pielea ei, mie îmi e suficient
ce parinti nebuni si astia din Mauritania..se gandesc ca e bine pentru copii , dar e invers.
Cat si cele din romania..care vor sa para ca niste modele..ma dor ochii cand ma uit :))
Multi parinti, din prea multa dragoste, fac greseli. Grav este cand se exagereaza si copiii sufera.
Un final de nota un milion!!!!!!! Bravo!
Multumesc, Paul. Din pacate, finalul nu prevesteste nimic bun.
Cu excepția mamelor fetelor de la Liceul de Artă din orașul meu, care par a avea un comportament similar cu cel al mamelor din Mauritania dacă e să te iei după ce se vede cu ochiul liber: o mulțime de pușoaice supraponderale, care își poartă cu nonșalanță excesul ponderal. Chiar am fost suprinsă de asta zilele trecute, pentru că de la ele aveam altă pretenție decât de la celelalte…
Ca întotdeauna, și în problema asta cea mai potrivită e linia de mijloc.
Am vazut si eu prin oras fete supraponderale, care nu pareau deloc jenate sau complexte de gabaritul depasit. La fel ca si cele anorexice, care umbla mai mult dezbracate decat imbracate.
dar de ce sa fie jenate ca-s prea grase sau prea slabe? Toate-s frumoase in felul lor :D
Desi copilul meu are doar 1 an si un pic nu sunt chiar exagerata, zic eu, deocamdata cel putin… adica nu intru inpanica daca a cazut si s-a lovit un pic, toti copii cad…
Iar lucrurile astea pe care le citesc aici ma inspaimanata cel putin…
Am ajuns sa traim intr-o lume condusa de false aparente…
Pacat…
Cred ca este bine. Eu intram repede in panica, mai ales in primele lui luni de viata, cand nu stiam nimic despre bebelusi. Dar si acum am tendinta de a-i spune ce si cum sa faca, de parca ar avea tot 3 ani. :))
Cunosc personal două cazuri diferite în care copii au plecat de acasă pentru că părinții le purtau prea mult de grijă. Băiatul s-a întors. De ce? Pentru că ”atunci când veneam acasă și vedeam frigiderul gol mă apuca disperarea”… Fata, cel de-al doilea caz, nu vrea să țină legătura nici măcar cu celelalte rude…
Inseamna ca nu a fost scoasa “din burta’ vorba cu s-a saturat de prea mult bine. :))
Din afară poate așa pare. Însă fiecare familie are problemele ei și vorba aia ”Ce-i prea mult, strică.” :)
Mie europenii nu mi se par cu nimic mai breji. Cu ce-i altfel sa chinui o fetita si sa-i faci gauri in urechi? Ca si pe bebelusa aia o doare, e tortura. Sau botezul. Cum poti sa inregimentezi intr-o religie un bebelus? Daca vrea sa fie musulman? E dreptul lui. Si i-l incalci. Ca sa nu mai vorbim de regulile idioate de genul o femeie trebuie sa stea picior peste picior, sa poarte rochie, sa scrie frumos, sa nu bea alcool prea mult, sa se boiasca pe fata (apropo de obiceiuri ancestrale), etc, etc, etc ca sa obtina un barbat. Sau aaaa, daaaa, cum de am uitat, aia cu “rabda mama ca asa sunt barbatii, mai bine cu raul decat fara rau, ce daca te-a pleznit o dara, ai facut tu ceva”. Cu ce-i diferita de aia Africana cu “mananca sa fii grasa si frumoasa?”.
Nici nu am spus ca europenii sunt mai breji. Ba chiar din contra.
Nu iti poti imagina cat ma enerveaza mentalitatea asta, cu stai si sufera, ca te rade lumea, ca e tatal copilului…
m-am deprimat! :(. Doamne, ce obiceiuri mai sunt prin lume!
Multe dintre ele sunt barbare, ti se face pielea de gaina. :((
Nu stiam de obiceiurile celor din Mauritania. Dar imi imaginam ca nu sunt foarte dezvotati din punct de vedere economic. De unde iau asa multa mancare, cand 40% din populatie traieste sub nivelul saraciei?
Le indoapa cu lapte gras. Mananca toata familia mai putin, ca sa ramana mult pentru fetite.
Eu inca nu sunt parinte, dar sper din tot sufletul sa imi educ altfel copilul…Desi in lumea de azi e destul de greu..
Este greu, dar si frumos in acelasi timp. Problema este ca uneori nici nu ne dam seama cand exageram.
Am vazut inceputul episodului… Am vazut niste femei extrem de grase defiland pe un podium si o fetita care vomita mancarea data – cu forta – de mama ei… Si se intreba “comentatorul” ceva despre faptul daca ar putea ajunge obezii “standard de frumusete” Oy oy! Ca apoi sa arate pe unul care era scos cu targa din casa, ca se revarsa peste targa! Asa standard de frumusete… Ioi! In fine… E o nebunie ceea ce fac acei oameni (din Mauritania) in “spiritul traditiei” dar… traditia e traditie – vorbeste lumea care nu e in U.E. ;)
Cat despre pustoaicele care vor sa slabeasca… Pffuuu… E greu sa priceapa ca “modelele” nu sunt scheletice pentru ca asa e frumos ci pentru ca numai fiind scheletice se vede bine croiala hainelor! Ar trebui sa le vada pe cele care prezinta lenjeria de noapte sau costume de baie! Atunci si-ar da seama ca arata tocmai bine! Chiar foarte bine! Dar “vina” este a stupizilor care vor sa creasca tirajul revistelor de doi bani! Iar daca se va ajunge ca obezitatea sa fie la moda… Puschea pe limba! :) Dar cine – exceptand obezii – ar putea considera “frumusete” o masa vascoasa? Sa nu uitam, insa, ca hipotiroidia este o boala reala – la baza avand stresul, ca factor declansator – si sa nu radem sau sa ironizam pe cei supraponderali.
Multa sanatate!
Viata fericita!
Mai vazusem si eu emisiuni cu americani grasi, care nu se mai puteau ridica din pat, care recurgeau la operatii pentru a scapa de surplus. Dar sa iti torturezi copilul pentru a-l ingrasa ca pe curcan, nu credeam ca as putea vedea.
Pana la urma, totul se reduce la bani, iar prostimea sufera.
Eu nu rad de cei supraponderali, departe de mine gandul. Doar deplang soarta unor copii care nu pot lua decizii.
Sanatate si tie, Diana!
Dar barbatii din Mauritania cum trebuie sa arate? Ei au vreun fel de constrangeri?
Ei sunt slabi, ca mancarea trebuie sa vina de undeva. Ei muncesc sa o procure si pot fi cat de slabi vor. :))
sunt f.multe obiceiuri ce tin de societate, si care sunt in detrimentul dezvoltarii copilului. Sa mai culeg din copilaria mea: mancatul tot din farfurie, nu sari -o sa cazi, nu alerga ca te lovesti, nu murdari ciorapii ca te bat; sa spui bunaziua la toata lumea ca doar esti bine crescut; de ce celalalt a luat 10 si tu 9? fa facultatea asta, esti proasta de cealalta; bataia, pedeapsa, oferirea de prea multe jucarii etc.
Toate sunt dezechilibre.
Dezechilibre ce vin din copilaria parintilor. DIn viata lor. Din nefericirea lor.
Noua parintii nu ne cumparau jucarii, asa ca eu am sarit in extrema cealalta si i-am umplut casa de jucarii baiatului meu. Cu multe dintre ele nu s-a jucat mai mult de o zi.
Asa cum mama mea a crescut intr-o familie saraca, si-a dorit mereu sa aiba haine multe si frumoase, apoi a transferat acest vis asupra noastra. Aveam zeci, sute de rochite, bluzite, pantofiori etc…
wow, da…:( nu-mi imaginam ca exista si asa ceva. Foarte interesant articol, foarte interesant.
Multumesc, multumesc. Din pacate, exista.
Sunt impotriva exagerarilor de orice fel. Despre parintii excesivi doar ce am scris si eu…
Si nu ma mai mira nimic…absolut nimic. Am vazut odata un documentar cu un tip maruntel care avea o nevasta grasa-grasa-grasa (vreo 300 de kg) si spunea ca lui ii place s-o vada mancand, ca sa devina ca un hipopotam si sa aiba permanent nevoie de el. Asa isi manifesta el iubirea… Deci?
Nu am reusit sa trec pe la tine ieri, dar recuperez astazi.
Am vazut si eu un documentar cu un tip care nu isi ducea sotia la medic sa isi trateze diabetul, ca sa o poata tine el in pat, sa ii faca poftele, sa se simta util. Astia sunt dereglati, e clar.