Două vrăbiuţe şi o pisică

S-a trezit într-o frumoasă dimineaţă de primăvară. Soarele strălucea cald, cuibul era moale şi pufos, iar lângă oul din care ieşise putea vedea un alt ou, din care se auzea un ciocănit slab. Vrăbiuţa mamă nu era acasă când a venit pe lume prima vrăbiuţă. La scurt timp a apărut şi surioara ei, puţin mai timidă, dar foarte frumoasă. Acum, în cuib erau două vrăbiuţe care ciripeau subţirel, chemându-şi părinţii.

Vrabia şi vrăbioiul, plecaţi în căutarea hranei, nu puteau auzi chemarea puilor. Dar i-a auzit o pisicuţă şi s-a grăbit să vină mai aproape de cuib. Cele două vrăbiuţe şi-au dat târziu seama de pericol. Încercau să se ascundă în puful aşternut prin cuib, sperând că aşa nu vor fi văzute. În acest timp, cu paşi tiptili, pisica se apropia tot mai mult de cuib. În ultima clipă, când se pregătea să facă saltul, în aer a auzit fâlfâit de aripi şi părinţii celor două vrăbiuţe, apăruţi pe neaşteptate, au alungat pisicuţa.

 

 

De atunci, cele două vrăbiuţe au învăţat că nu trebuie să facă prea multă gălăgie, căci există riscul ca un duşman să fie în apropiere.

Compunere scrisă de nepoata mea în vacanţa de vară. Nu a scris-o cu gândul la şcoală, ci inspirată de o situaţie cât se poate de reală. :)

Compunere cu titlul Două vrăbiuţe şi o pisică

Într-o dimineață plină de soare, într-o grădină mică și cochetă, două vrăbiuțe jucau vesele pe crengile unui copac înflorit. Cu aripi colorate și ciripituri melodioase, ele se bucurau de razele calde ale soarelui și de atmosfera liniștită a dimineții.

Vrăbiuțele, pe nume Piri și Pufi, erau cele mai bune prietene și împărțeau totul între ele. Zburau împreună, împărtășeau secrete și se distrau în voie. Cu fiecare zi, legătura lor devenea tot mai puternică.

Într-o bună zi, în grădina lor a apărut oaspete neașteptat – o pisică neagră și pufoasă, pe nume Miti. Pisica privea cu ochi mari și verzi vrăbiile care zburau în jurul ei, dar în ciuda instinctului său vânătoresc, părea mai curioasă decât amenințătoare.

Piri și Pufi au observat imediat prezența pisicii și au încetat să mai ciripească. Privirile lor s-au întâlnit, iar momentul a devenit tensionat. Însă, în loc să se ascundă sau să își arate temerea, vrăbiuțele au hotărât să încerce să facă cunoștință cu Miti.

Cu pași mărunți, Piri și Pufi s-au apropiat de pisică și au început să îi vorbească cu vocea lor melodioasă. Miti, în ciuda naturii sale de prădător, a fost fascinată de sunetul prietenos al vrăbiilor și de curajul lor de a se apropia. În scurt timp, cele trei au început să discute despre lumea lor, despre aventurile lor și despre lucrurile pe care le iubeau cel mai mult.

Astfel, în grădina mică și cochetă, o prietenie neobișnuită a înflorit între două vrăbiuțe vesele și o pisică jucausă. Ele au învățat să vadă dincolo de aparențe și să se bucure de diversitatea pe care o aduceau în viața lor. Vrăbiile au descoperit că Miti nu era doar o pisică obișnuită, ci un tovarăș de joacă neașteptat, iar Miti a înțeles că prietenii pot veni în orice formă și mărime.

Așa că, în fiecare zi, Piri, Pufi și Miti se adunau în grădina lor pentru a împărți bucurii, pentru a zbura împreună sau pentru a se lăsa pur și simplu să se răsfețe de razele calde ale soarelui. În această lume mică și minunată, două vrăbiuțe și o pisică au dovedit că prietenia poate să învingă orice prejudecată și că diversitatea poate aduce magie în inimile noastre.

 

Ati avut vreodata ocazia de a auzi o pisica ciripind? Va jur ca as fi ras cu lacrimi daca mi-ar fi spus cineva ca exista asa ceva. Asta pana cand in casa mea au aparut pisicutele despre care tot scriu pe blog. In fata geamului avem un copac, un copac care adaposteste o multi de vrabii. Ei bine, zi de zi pisicutele mele stau la fereastra, in spatele plasei de protectie, si ciripesc in asa fel incat sa atraga pasarile cat mai aproape, cu speranta ca le vor putea vana. Lucru imposibil, desigur, caci sunt despartite de o plasa metalica solida.