Un gândac și două ouă,
Dimineața, pe sub rouă,
Au găsit o joacă nouă,
Bună-n zilele când plouă.
Întorceau pe dos cuvinte
Să-și aducă toți aminte
Că, de au vreo rugăminte,
Spun “te rog” mai înainte.
Și de au vreo întrebare
Nu caută prin cuibare,
Nici nu cer o dezmierdare
De la gândacul cel mare.
Deschid cartea și citesc
Despre tot ce-i omenesc,
Despre sfatul bătrânesc,
Despre plaiul românesc.
Două ouă și-un gândac,
Ascunse chiar în cerdac,
Necăjeau un biet godac
Că nu-i și el geto-dac.
Cică-i porc de Vietnam
Ce mănâncă doar ignam.
Nu-i ou dotat cu dinam,
Nici gândac fără de blam.
Un gândac și două ouă
Au vrut să vă spună vouă
Că Vienela doar când plouă
Are ocupație nouă.
Nu mă pricep la poezii, dar pentru a mă distra alături de nepoți mi-a trecut prin cap să mă folosesc de pozele făcute la țară și de câteva cuvinte. Nu cred că mi-a ieșit poezie, dar cei mici sigur se vor bucura și vor învăța cuvinte noi…
Ei, hai, ca a iesit chiar bine! :) Nici nu ma gandeam ca niste gandaci pot fi veseli, la cat de dezgustatori sunt :D.
Interesanta poezia si usor de retinut de copii. Felicitari!
Păi să plouă-atunci mai des,
Ca să nu ai de ales,
Să tot scrii la poezii
Vesele, pentru copii.
:)
Vad ca esti in verva ! Sper ca esti multumita de cum evolueaza lucrarile!
…Mi s-a facut dor de cuibarul din curtea bunicilor!
Mult spor si zambet, iti urez cu drag!
Hai că ţi-a ieşit bine. M-am distrat! … şi tu care ziceai că nu ştii să scrii versuri… Haikuurile sunt faine, versurile astea ţi-au ieşit de minune, continuă, cine ştie… :)