Astăzi (17 decembrie 2015)… m-am trezit cu gândul la pagina de facebook pe care și-a deschis-o vărul meu, Iubire și speranță. În doar câteva zile a adunat peste 200 de like-uri folosind (și) poze din arhiva mea. S-ar bucura dacă l-ați sprijini și voi cu un like. Mie deja mi-a făcut ziua frumoasă un nene care, văzând o fotografie a Ursulei, a spus că e pisica lui, că seamănă perfect cu cea pe care o are el acasă.

Mă gândesc… la faptul că blogurile sunt o chestie încă inaccesibilă multor oameni. Vărul meu face un experiment. “Fură” fragmente din textele pe care le-am scris cândva (și care nu adunaseră mai mult de 10-20 de like-uri) și le postează pe diverse grupuri de facebook sub formă de poză făcută în paint. E nebunie curată. Oamenii dau like și share în disperare… Încă nu m-am lămurit dacă in rest se tem să deschidă linkuri spre blog sau le e lene să citească 500 de cuvinte…

Sper… să regăsesc pe undeva dorul acela nestăvilit de cuvinte și foamea de a scrie fără oprire. Le-am rătăcit în vreme ce eram ocupată să trăiesc real.

În casă… mi-ar fi plăcut să împodobesc bradul, să întind instalații colorate, să păstrez curățenia făcută ieri. Nu pot, pe motiv de patru pisici și un câine cam nebun, care dărâmă tot chiar și numai dacă dă din coadă. Ascult colinde cântate de Hrușcă și mă îndop cu bomboane de pom.

Pisicile mele… îmi dovedesc zilnic că știu să iubească așa cum iubesc și câinii, ba uneori pot fi mai empatice decât ei. S-a mai destrămat un mit.

Câinele meu… visează să își facă propriul blog. Să-l las, să nu-l las? Să așteptăm prima ninsoare ori prima zi din 2016, când îi vom cânta La mulți ani! pentru primul an de viață trecut cu bine, în ciuda multelor aventuri?

Prin Ploieşti… e atât de plictisitor, încât sora mea își petrece weekend-urile la Bușteni.

Prin blogosferă… să-mi spuneți voi ce mai e nou, dar numai dacă ați găsit texte bune, care să țină moralul ridicat.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să trăiesc așa cum nu am trăit niciodată, să sărbătoresc în fiecare clipă întoarcerea soțului meu (sper să se întâmple până atunci).

Un citat/proverb favorit… Un fragment din poezia Spune-mi ceva, de Adrian Păunescu:

În noaptea despărţirii dintre noi

Copacii cad pe drum din doi în doi,

În ochi mă bate viscolul câinesc

Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

O fotografie preferată…

caine si oameni