Dobitocii dracului, mi-au bușit mașina!
Așa a început povestea. Acum ne amuzăm, dar la vremea respectivă… Dobitocii dracului, mi-au bușit mașina!
Înserarea a căzut pe neașteptate și, odată cu ea, ne-a venit și gandul cel bun: trebuie să dăm o fugă la magazin, să cumpărăm ceva de mâncare pentru următoarele patru zile de muncă. Bătea un vânt rece, dar nu m-a lăsat inima să intru în mașina parcată în fața casei, căci ochii mi s-au lipit de un plastic negru ce zăcea pe asfalt. Am vrut să-l dau deoparte și atunci am observat că fusese, cu câteva ore în urmă, parte din mașina noastră. Mihai a văzut roșu în fața ochilor.
-Dobitocii dracului, mi-au bușit mașina! Sigur a fost proasta de lângă noi. Nu e niciodată în stare să își bage cutia de conservă în curte fără să lovească oglinzile, gardul sau orice altceva îi iese în cale. Acum a reușit să îmi strice mie mașina, proasta satului!
Discuțiile cu poliția despre mașina bușită
Încercam să îl calmez și nu reușeam. Ar fi fost în stare să intre peste vecină în casă. Fierbea de nervi, cu toate că vehiculul nostru nu era stricat, după cum susținea el, ci doar puțin lovit în partea din față. A sunat la poliție. I s-a spus că va veni un echipaj în maxim o oră. Ne-am grăbit spre magazin. Pe jos, prin vântul tăios. Pe când ne întorceam, ne-au sunat de la secția de poliție din sat. Vor veni să constate, însă abia duminică (întâmplarea a avut loc miercuri).
Nu vă spun ce a fost la gura noastră. Rasiștilor! le strigam unor politiști din UK pe care nu îi văzusem niciodată și care nu aveau cum să ne audă, căci Mihai închisese de mult telefonul. Dacă am fi fost scoțieni, ați fi venit imediat, nu-i așa? După un sfert de oră, când noi eram deja acasă, ne-au dat mesaj. Îl invitau pe Mihai la secție, să discute pe îndelete. Ne-am dus atunci, la zece seara, încă înfierbântați de incident, însă pe aici poliția închide porțile de parcă ar fi magazin de cartier, odată cu găinile.
În ziua următoare s-a învoit o oră de la serviciu și a mers să discute cu politiștii, care au fost tare drăguți.
Mașină bușită? Caz încheiat!
Pauză de peste un an. Am început acest articol imediat ce ne-am liniștit puțin. Nu l-am terminat atunci pentru că am așteptat să se finalizeze cazul. Ceea ce nu s-a întâmplat. De fapt, a existat și o continuare, dar nesatisfăcătoare.
După câteva zile a venit poliția la fața locului. Au văzut că mașina noastră fusese lovită. S-au uitat și la mașina vecinei, care era zgâriată exact pe partea cu care am presupus că ne lovise. Ne-au sunat după alte câteva zile să ne spună că, fără dovezi clare sau martori, ei nu pot face nimic, deși sunt convinși că ea ne-a bușit mașina. Caz încheiat.
Între timp am vândut mașina (un Ford Mondeo), deci este caz încheiat și pentru noi. Acum avem un Renault Kadjar pe care îl parcăm cât mai ferit de vecinii din stânga și din dreapta – unul nepriceput, unul ușor sărit de pe fix.
Dobitocii dracului, mi-au bușit mașina!
