Într-o banală dimineaţă de ianuarie, pe la orele 4, dacă nu cumva mai devreme, în timp ce multe din vieţuitoarele pământului dormeau liniştite, în căsuţa din pădure s-au  aprins luminile. Ninsoarea se oprise, lăsând în urmă o privelişte ca în basme. Copaci înalţi acoperiţi cu flori de gheaţă, o încremenire a firii care te ducea cu gândul la Crăiasa zăpezilor… Dar nu era basm. Cineva chiar locuia acolo, în pustiul codrului.

Un accident casnic dăduse peste cap tihna locuitorilor, făcându-i să alerge de colo, colo grăbiţi şi dezorientaţi, năuciţi de zgomotele ciudate care îi treziseră din somn. În primul moment au crezut că fusesera atacaţi de haita de lupi care dădea târcoale de câteva zile prin împrejurimi. Au auzit miorlăitul prelung, cu accente de groază, ale micuţului Curios şi au crezut că lupii l-au sfâşiat, luptându-se pentru fiecare bucăţică din trupuşorul lui plăpând. De fapt, bietul pisoi căzuse în oala cu lapte şi nu reuşea să iasă.

Atunci i-a venit Născocitorului ideea de a se juca cu plastilină. Dar de unde să ia acest material maleabil, din care ar fi putut modela tot ce mintea lui creativă ar fi scornit? Înţeleptul a prezentat spre examinare şi aprobare o soluţie simplă, la îndemâna lor, a celor aflaţi în căsuţa izolată din pădure.  Au încălzit un litru de lapte până când s-au ridicat primii aburi, l-au luat de pe foc şi au turnat peste el opt linguri de oţet, apoi au amestecat bine, până când s-a separat zerul. Procedând precum ciobanii când fac brânză, au pus la scurs bucăţile coagulate. Acum aveau cea mai fină şi mai urât mirositoare plastilină, cu care se puteau juca.

Din cutia de lapte goală  au încercat să facă un periscop. Trăiau cu convingerea că iarna grea se va prelungi, că lupii dădeau târcoale căsuţei. Aveau nevoie să ştie ce se petrece afară, dar fără să deschidă uşa. Ideal ar fi fost să privească prin gemuleţul de la demisol. Sau poate aveau nevoie doar să se distreze. Tot Înţeleptul i-a învăţat să folosească oglinzile Cochetei, pe care le-au introdus în cutie, prin pătrăţele făcute ca în imaginea de mai jos. Şi-au ocupat mai bine de două ore admirând priveliştea fantastică a pădurii prin deschiderea de jos a periscopului.

Joaca de-a spionii cu periscopul improvizat s-a terminat în momentul în care Speriosul a văzut cum Bufniţa cea rea se lansa în picaj spre el. Cel puţin lui aşa i s-a părut. În zadar au încercat ceilalţi să îl convingă că a fost doar o iluzie optică provocată de oglinzi. Speriosul i-a rugat să înceteze, să renunţe la instrumentul care îi băgase frica în oase, aducând Bufniţa la o bătaie de aripi faţă de el.

Stând pe parchetul din imitaţie de lemn, micuţii noştri eroi priveau cu jind, printre firele de muşcată, la omătul pufos, care îi îmbia la joacă, dar spre care nu aveau curajul să se îndrepte. Preferau să stea ascunşi în căsuţă, unde aveau provizii suficiente, unde era cald şi nu îi păştea nici un pericol.

Idei avea Născocitorul destule, iar Înţeleptul găsea imediat o rezolvare. Aşa s-a întâmplat şi când au vrut să modifice instalaţia de brad, să o personalizeze. Beculeţele au fost trecute prin hârtia neagră, decupată sub formă de cap de pisică. S-a cam supărat Curios la început, pentru că a luat totul prea personal, dar i-a trecut repede când şi-a amintit ce prieteni săritori are. Poate şi acum ar fi miorlăit în oala cu lapte dacă nu erau ei.

Într-un târziu, Vienela s-a trezit din somn. A dat fuga la fereastră. Era tot în apartamentul de la parter, zăpada tot murdară în faţa blocului şi nici un animăluţ prin casă. Se făcuse târziu şi ea nu avea nimic pregătit pentru blog. Ideea a înmugurit, s-a deschis şi a înflorit repede, în timp ce Vienela şi-a băut cafeaua. Ce ar fi să vă prezinte pe scurt visul ei, personajele din el şi câteva imagini doveditoare?

Într-o ordine aleatorie, mai jos îi puteţi vedea pe cei care încă se mai uită printre firele de muşcată la feeria de afară:

Curios– pisoiul dungat, pozat aici după ce şi-a spălat lăpticul din blană

Născocitorul– câinele plin de idei năstruşnice

Cochetapapagalul papagaliţa verde, mândră de penele ei lucioase

Speriosul– iepuraşul de câmp care vede bufniţe şi în somn Înţeleptul– broscuţa ţestoasă cea bătrână, tăcută, dar sfătoasă.