Dispar ustensile din bucătărie

Mă învârt printre prosoape colorate şi ustensile de bucătărie ieftine, în căutarea unei brichete cu care să aprind focul. Cu toate că nu mai fumează de aproape trei ani, soţul meu şi-a făcut un obicei din a rătăci prin casă orice instrument bun de aprins aragazul. Dacă ştiţi ceva trucuri în bucătărie, lăsaţi rapid un comentariu. Dacă nu, voi încerca de mâine să îmi încălzesc mâncarea sau cafeaua aprinzând focul cu cremene şi amnar. Decizia aceasta a fost luată după ce am simţit cum mă aprind eu de nervi căutând în stânga şi în dreapta bricheta cu pricina.

Prin minte îmi trec fragmente din filmele cu Stan şi Bran. Oare sunt mai caraghioasă decât cei doi mari comici când mă scarpin în creştetul capului, neştiind încotro să mai caut bricheta? Dacă aş lua o tigaie şi aş bate cu ea în masă aş părea fioroasă? Trebuie să găsesc o soluţie pentru a-l convinge să fie mai atent, să nu mai plece din bucătărie cu ustensilele pe care eu le utilizez de câteva ori pe zi. Cineva îmi sugerează să îmi scutesc soţul de absolut orice treabă în bucătărie. Aşa nu ar mai avea motiv să pună mâna pe brichetă sau pe orice alt obiect necesar mie. Nici măcar o cafea dimineaţa? întreb eu panicată…

Poate ar fi mai simplu să leg bricheta lângă aragaz, să am câteva rezerve împrăştiate prin bucătărie sau chiar să las bileţele prin toată casa, cerând să îmi fie înapoiate ustensilele, mi-am spus aseară în gând. Zis şi făcut! Când a ieşit de la duş, soţul meu a avut surpriza de a găsi pe birou un bileţel pe care scrisesem că îmi vreau înapoi ceşcuţa din care obişnuiesc să îmi beau cafeaua, farfurioara în care îi pun pisicuţei să mănânce, bricheta cu care aprind aragazul… El s-a prefăcut a fi speriat şi m-a întrebat dacă mi-am propus să “plec la mama” de îmi cer lucrurile înapoi. :D

Mi-a întins cardul şi a spus că îmi pot comanda orice doresc de la homeX, locul unde se găsesc peste 7000 de produse pentru casă (inclusiv pentru bucătărie), toate de calitate superioară, locul unde clientul este respectat cu adevărat şi unde promptitudinea e cuvânt-lege. Oare să profit de ofertă sau să bat cu polonicul în oală pentru a-mi impune punctul de vedere?