Skip to main content

Dincolo de ușa din stejar

Pe drumul vieții, ca și în casa sufletului, multe uși ni se deschid spre cunoaștere, și multe alte uși ne rămân închise, refuzând să ne arate ce se ascunde dincolo de ele. Unii se mulțumesc cu ceea ce reușesc (sau nu) să vadă pe gaura cheii sau prin decupajele acoperite de geam, alții încearcă să își imagineze ce ar putea fi în spatele lor. Aceștia din urmă bat întreaga viață la ușile închise, încearcă să le forțeze sau să găsească cheia potrivită și rareori rămân dezamăgiți.

Reală sau imaginară, o usa din stejar masiv trebuie să fie, după umila mea părere, solidă și bine încuiată, cu geamuri mate, având ornamente imprimate prin fabricare și culori calde, cum este mahonul, tek-ul sau cireșul. Cunoașterea nu este pentru orice. Satisfacția de a fi aflat ce se ascunde dincolo de ușa din stejar masiv vine tocmai din lupta pe care o dăm cu noi, cu încuietorile ce par să stea neclintite, cu geamurile prin care nu se vede nimic, cu temerile iscate de imaginație.

usa-pentru-interior-din-stejar-masiv-stratificat-tek-3-3-geam-ism-004

Suntem de mici învățați că eroii poveștilor cu care adormim în gând au nesocotit povața părinților, de a nu deschide o anumită ușă, dacă vor să le fie bine. Dar curiozitatea umană, cea care ne ajută să evoluăm, este întotdeauna mai puternică decât rațiunea. Eroul deschide întotdeauna ușa (fie că este de interior sau de exterior, fie că este din stejar masiv sau tei), și întotdeauna este pedepsit pentru încălcarea regulilor. Să nu uităm însă că tocmai deschiderea ușii îi lărgește orizontul și îl transformă din om simplu în personaj de poveste.

Spunea Leonardo da Vinci cândva că “Odată ce ai încercat zborul, vei păși pentru totdeauna pe pământ cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost și vei dori mereu să te întorci.” Nu vreau să îl contrazic, ci doar să completez ideea lui, spunând că odată ce ai deschis o ușă de stejar masiv și ai zărit comorile ce se ascund dincolo de ea, vei dori să deschizi noi și noi uși, să vezi și să te bucuri de tot ceea ce cunoașterea îți aduce. Consider că și trunchiul copacului, lemnul în general, transformat într-o elegantă barieră, poate vorbi despre lume, despre viață și înțelepciune.

Chiar și ușile reale au rostul lor, după cum bine știm. Omul are nevoie de alți oameni, dar și de intimitate, de clipe în care să fie singur cu gândurile sale, în interiorul casei. O perioadă a fost la modă casa fără uși de interior, însă curând, oamenii au înțeles că este greșită această alegere, că arcadele sunt atrăgătoare din punct de vedere estetic, dar nu oferă nimic din ceea ce avem cu adevărat nevoie, nimic din ceea ce lemnul masiv stratificat oferă cu dărnicie. Ce ar fi omul fără clipele de intimitate, fără momentele de introspecție? Ce ar fi fost omul astăzi, dacă ușile nu ar fi fost inventate, ca el să le poată deschide, pe rând, iscoditor?

Comments
  • Andreea D. March 5, 2014 at 9:42 am

    Uneori e bine ca şi gândurilor să le dăm intimitate şi să le închidem în spatele uşii de stejar.

    • Vienela March 5, 2014 at 7:30 pm

      Tare bine spui, Andreea! Pana si gandurile au nevoie de odihna, pentru a se limpezi.

  • Radu Thor March 5, 2014 at 10:38 am

    Tocmai ce m-am ocupat ieri de o uşă din stejar masiv ce scârţâia în balamale! 🙂
    A fost o fericire! 🙂

    • Vienela March 5, 2014 at 7:31 pm

      :))) Ha, ha, imi amintesc de o usa veche de brad, pe care o dadeam cu sora mea jos din cand in cand, sa ii ungem balamalele. Si bradul e mult mai usor… 🙂

  • Silavaracald March 5, 2014 at 12:01 pm

    Mie-mi place combinația uși-arcade. Unele lucruri trebuie să se vadă cu ușurință. Poate tocmai pentru a nu suscita interesul nepoftiților. Altele trebuie să fie ferite de privirile celorlalți măcar din când în când. 😀

    • Vienela March 5, 2014 at 7:36 pm

      Sigur, nu te pot contrazice. Ar mai fi o varianta: simularea incercarii de a ascunde ceva, tocmai pentru a trezi curiozitatea si a provoca deschiderea unor usi. 😛

  • Cuvânta March 5, 2014 at 12:43 pm

    Arata bine, rezista bine, dar grija cu intretinea lor.

    • Vienela March 5, 2014 at 7:37 pm

      Cele de interior se intretin usor… Ar fi si pacat sa le lasi de izbeliste…

  • Constanta March 5, 2014 at 8:12 pm

    Dincolo de usa de stejar se gaseste o incapere. Care poate fi una calda, placuta, sau una inchisa, neprietenoasa. Cum e in realitate depinde doar de zugrav.

    • Vienela March 5, 2014 at 9:51 pm

      Ba chiar poate depinde si de cel care o locuieste, de imaginatia celui care deschide usa, de o multime de alte lucruri. 🙂

  • Ana-Maria March 6, 2014 at 7:08 am

    Am avut si eu o usa imensa de stajar , la casa….multa munca la ea , in fiecare an trebuia lacuita si reparata…era ca si o poarta de castel , asa de grea! 😆

  • Javra March 8, 2014 at 11:42 pm

    Dacă astea sunt cuvintele lui da Vinci, sunt remarcabile, dacă ne gândim că pe vremea lui omul nu ajunsese în spaţiu. Sau ajunsese şi nu ştim noi?

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.