Anul care a trecut mi-a oferit ocazia de a-i studia pe mulţi dintre prietenii lui Ionuţ, de a-mi face o părere clară despre ei, despre ce înţeleg prin distracţie şi de a mă mira de gusturile unora dintre aceşti prieteni.
Fiind la vârsta majoratului, fiecare dintre ei şi-a dorit să serbeze clipa din care începe să aibă responsabilităţi legale în felul propriu. Puţine au fost săptămânile în care Ionuţ să nu ne ceară bani pentru cadouri, bani pentru cluburi, bani pentru un nou majorat. Aşa am aflat câţi dintre ei deja fac ce vor şi le cer părinţilor mai mult decât aceştia îşi pot permite, câţi preferă să serbeze cu doar câţiva prieteni, retraşi într-un bar fără pretenţii, câţi iubesc serile în natură, de preferat în deltă, la un peşte pe grătar.
În general, pentru fetiţe am cumpărat cadouri. Cercei, muţunei de pluş, ba pentru una chiar şi o perucă. Şi-au imaginat ei, băieţii, că va gusta gluma şi se va bucura de nebunia roş-albastră. :)) Băieţii în schimb, ajungeau repede la mica înţelegere: “să nu te prind că îmi aduci cadouri; vino cu banii, să putem lua mai multă băutură”. Nici în privinţa locaţiei nu erau pretenţioşi. Le era absolut indiferent unde petrec, dacă existau boxe care să spargă timpanele şi dacă băutura curgea gârlă.
Fiind mamă de băiat, obişnuită cu ideile lui simple legate de petreceri, mă miram de câte ori auzeam de pretenţiile emise de fetiţe. Majoratul trebuia serbat într-un local de fiţe, unde băuturile sunt scumpe şi bine colorate, erau atente la cele mai mici detalii, chiar şi la mobila din cluburi. Bine că nu am spus nimic rau de faţă cu el, deşi am gândit. Pentru că mi-am amintit mai apoi cât de pretenţioasă şi plină de ifose eram şi eu, cum refuzam să intru într-un bar sau restaurant dacă nu arăta aşa cum mi-aş fi dorit eu, dacă nu îndeplinea toate condiţiile, dacă părea aranjat fără pricepere sau cu economie. :))
Cei care spun că suntem egali, că nu este nici o diferenţa între o fată şi un băiat, să se mai gândească o dată şi încă o dată, să se uite în jur, să îşi amintească ce gândeau la 18 ani. :))
Pai e o diferenta normala de abordare :)) Ca baiat vrei sa bei cat mai mult si sa faci pe desteptul cu fetele pana nu te imbeti prea tare, iar ca fata vrei epatezi si sa agati unul din baietii astia inainte ca respectivul sa traga pe dreapta :)). Vezi? Simplu!
Sper să nu se aplice regula asta când o face fata mea 18 ani, n-am chef să vând apartamentul pentru o petrecere de fițe :))
Văd că acum se caută orice prilej pentru a curge alcool şi să bubuie boxele…
La vremea noastră cheltuiam mai puţin pentru aşa ceva.
Fiecare generaţie cu exagerările ei.
Mama era deja studentă la 18 ani, săraca dădea bursa de merit în casă, ce să mai și ceară, era orfană de tată care a pierit în război…Eu am avut un majorat acasă, un chef tare de tot, dar cu rubedeniile. Stai, am avut voie să chem și două colege! Acum fac banchet și la finele clasei a IV-a, așa că noi, care intrăm la vară la liceu, avem banchet (s-a ales la ceva de **** stele, ce mai era să spun!?). Cu majoratul nu știu exact cum stă treaba, bine că mai aflu de la tine câte ceva. Nici eu nu intram în crâșme sau restaurante jegoase, aici le susțin pe domnișoare, hai să păstrăm eticheta! Diferențele sunt mari, dar când mai intru pe la liceul fiicei mele văd câte-o bengoasă de mașină condusă de vreun domnișor dintr-a XII-a, așa că nu, nu-s doar ele, frumoasele, mai sunt și niște ei! ;)
In wekend finutza mea si-a serba maoratul. Relativ decent, intre colegi, intr-un salon inchiriat laun local. Cu o saptamana inainte fusese la majoratul celei mai bune prietene, fiica de vaporean abia intors din cursa:100 de invitati, 18 milioane lei rochia, plus masina cadou! Bai, da ce egali suntem!Mai stii cum era majoratul pe vremea noastra?:))
Si majoratele la care am fost eu au fost destul de fancy. Dar parca nici chiar asa… Oricum, cele mai bune petreceri au fost tot cele “improvizate” cand eram toata trupa prin parc, ori prin vreo excursie.
Ai dreptate clar, fetele sunt mai pretentioase, mai ales la 18 ani. Si nu numai atunci :))
Am o prietena cu doua fete. Cea mare si-a serbat majoratul acum vreo trei ani, cea mica urmeaza in curand. Deja cea mica are face pregatire si emite pretentii. Care par si mai sofisticate decat ale sora-sii, cu doar patru ani mai mare. In cazul lor, e diferenta de caracter, dar si o progresie agresiva spre fitosenie a generatiilor care vin…
In Mexic si America Latina plus Caraibe exista o sarbatoare speciala atunci cand fetele implinesc 15 ani, quinceanera, cu rochii speciale de bal, uneori si o slujba speciala la biserica in cazul catolicilor, dar si cu bairam si lux, daca e posibil, ff important. Obiceiul s+a transferat oarecum si in SUA, insa a fost oarecum impletit cu obiceiul local al serbarii varstei de Sweet 16, si cu elemente de bal de debutante tip cotilion, (are provine mai mult din cultura UK-Australia, dar si Filipine si care se serbeaza in decursul unor sezoane pt fetele care implinesc 18 ani), care e mult mai laic decat traditional in America Latina. Desi alcoolul e teoretic interzis in SUA pana cand cineva nu implineste 21 de ani, cred ca in parctica se bea masiv de toata lumea si la acest fel de petreceri.
Exista diverse filme si emisiuni TV, inclusiv pe MTV, care sunt ca un fel de reality show despre acest tip de petreceri. Exista un film destul de misto specific pt traditiile din Filipine, The Debut, care arata si tot felul de conflicte dintre generatii, cu parinti pretentiosi si copii care vor altceva + conflict intre obiceiurile din comunitatea de imigranti mai tineri din Filipine in SUA si generatia mai veche mai traditionala si mai afectiv legata de tara de origine.
Până aici! Fiul meu împlineşte şi el 18 ani în acest an!
Câţi bani trebuie să străng ?
Eu am avut mereu o problema cu serbatul zilelor mele de nastere. Nu-mi placea. O priveam ca pe o socializare fortata. Nu prea s-a schimbat mare lucru in privinta asta nici pana in ziua de azi. Totusi, cand am implinit 18 ani, m-am trezit acasa cu echipa de teatru din care faceam parte. :D Nu aveam nimic pregatit, asa ca am incropit repede cu totii cate ceva, am ras, am ascultat muzica, am dansat si ne-am simtit bine. Cadourile de la ei le am si acum. :)
la vremea mea, mama nu-si permitea sau nu vedea rostul petrecerii mancatoare de multi bani, cand puteam sa facem altceva mai util cu ei. asa ca n-am avut majorat, cred ca nici macar tort si am supravietuit…surprinzator :D
pt fiica-mea am ales o pizzerie unde alaturi de cativa prieteni evenimentul n-a trecut nemarcat. fiecare se intinde dupa cat de lunga ii e plapuma, stiu si eu amici de-ai mei care au organizat 2 petreceri la majoratul copilului, una cu rudele si una fancy cu prietenii…
wow, asta nu am mai auzit-o: sa nu intri intr-un bar ca nu-ti place mobilierul! Adica ok, singur ca mobilierul asta face atmosfera … dar totusi! :)
Ce petreceri trageam noi prin camere de camin vai de capul lor! :)
Cred ca o parte din vina o au si parintii care subscriu la asemenea manifestari. In definitiv, ei sunt cu banii si ei ar trebui sa stie cit si cum pot. Copiii, pina la un punct, sunt copia fidela a parintilor.
Pentru cine face bani usor poate ca e la fel de usor sa arunce cu ei. Problema este ca nu toti copiii sunt in astfel de familii dar nu realizeaza si-si chinuie parintii sa le organizeze petreceri pentru care unii chiar se imprumuta. Stiu cazuri. E ceva ce nu inteleg. Tine de educatie. Ce pot spune mai mult?