Rămân singură pentru o clipă în piaţa de legume şi ochii îmi pică pe o tarabă sărăcăcioasă, unde se odihnesc câteva pere verzi, pătate, mici şi probabil foarte tari. Sunt păzite de un bărbat nebărbierit şi de mama lui, o femeie doar piele şi os. Mai au şi o cutiuţă plină de mure, bâzâită de o muscă obraznică. Bărbatul îndeamnă trecătorii să cumpere pere, dar toţi par grăbiţi. Nimeni nu îi acordă atenţie. Intru în vorbă cu el. Îi spun că doamnele caută produse naturale, cât mai puţin tratate cu chimicale, adică exact ce avea el. Îl îndemn să le atragă atenţia asupra acestui aspect, iar domnilor să le amintească de zilele în care se cocoţau prin copaci pentru a-şi umple sânul de mere, pere, corcoduşe.

Plec de lângă tarabă exact în clipa când bărbatul reuşeşte să convingă pe cineva să îi cumpere perele. Mă opresc cu Mihai la tarabele pline de ardei capia, pe care îi văd deja băgaţi la congelator sau făcuţi zacuscă. Planul făcut acasă era să cumpărăm ceva de mâncare pentru câteva zile, dar nu am putut rezista ispitei. Fac doi paşi mai departe şi îmi iese în cale o bătrânică. Are un coş împletit în care zac toropite de căldură câteva bucheţele de busuioc. Mă aplec, adulmec aroma puternică şi cumpăr două buchete.

Puţin mai departe văd o doamnă cum încearcă să se ascundă în spatele mormanului de vinete pentru a-şi mânca ciorba. Mă opresc în dreptul ei, aleg câteva vinete aproape negre. Soţul doamnei se repede să mi le ia din mână, pentru a le cântări. Atinge din greşeală mâna soţiei şi îi varsă peste fustă castronul cu ciorbă. Femeia se preface nepăsătoare, dar îi citesc în ochi reproşul şi nervii. O consolez cumpărând vinete pentru iarnă. Se înseninează la faţă, aşa că pot pleca mai departe.

Cumpăr ceapă roşie, că arată foarte apetisant, cumpăr şi ceapă albă, cumpăr roşii de două feluri, deşi mai am câteva prin frigider. Îl las pe Mihai să plătească. Eu am mâinile ocupate cu florile de câmp de toate culorile pe care tocmai le-am cumpărat de la o ţigancă  femeie de etnie rromă. Ah, uite şi levănţică! Trebuie să iau un bucheţel, deşi nu ştiu ce voi face cu el. Mă uit după tărtăcuţe, dar nu văd. Cred că este cam devreme, abia am intrat în luna august. Trec rapid pe lângă prunele uscate, că astea usucă şi portofelul, nu-i aşa, Adriana?

O altă bătrânică se învârte printre cumpărători, încercând să îşi vândă cimbrul de grădină. Îi cumpăr două buchete, bătrâna îmi mulţumeşte de parcă aş fi salvat-o de la înec. Încă doi pasi şi nasul îmi spune că undeva în apropiere se vinde mărar. Mă reped precum uliul şi cumpăr 6 legături firave. Îl las pe Mihai într-un colţ de piaţă şi fug să îmi cumpăr o sfeclă roşie, pe care o voi fierbe şi o voi umple de sare şi oţet. Cumpăr struguri, prune şi nectarine, să avem ce mânca târziu în noapte, când ne uităm la televizor. Aleg pentru Ionuţ mere mari, verzi, tari, fără pete, fără denivelări, mere care îmi dau impresia că nu au văzut niciodată pomul, soarele, vântul şi ploaia.

Ajunşi acasă, ne uităm unul la altul şi ne întrebăm râzând CE MÂNCĂM ACUM? Încalecă Mihai bicicleta şi fuge în piaţă, să cumpere brânză, ouă, mezeluri. Povestea se repetă de fiecare dată când ies cu soţul meu în piaţă. Diferă doar “bălăriile” pe care le cumpăr. :)