În camera mirosind a parfum scump, a parfum de voluptate și a boală, așezată pe un scaun tapițat, stătea relaxată o frumoasă doamnă, îmbrăcată elegant, după moda vremii. În fața ei, pe celălalt scaun, cel ce dădea spre oglindă, ușor încordată, era tânăra venită în vizită dintr-un alt timp, dintr-un trecut tulburător prin intensitatea sentimentelor ce o stăpâniseră și prin stilul de viață ce o condusese spre lumi tot mai vicioase.
Tânăra începe să vorbească. O șoaptă îi este vorba, o mângâiere ce face bine doamnei bolnave:
-Deși ne desparte un secol, poveștile noastre de viață ne-ar putea apropia, pentru că sunt asemănătoare. Să nu te temi de moarte. Ea vine uneori grăbită, secerând vieți tinere de frumoase curtezane, lăsând în urmă suferințele bărbaților ce le-au iubit, sau numai amintirea unor tragedii, închise între file de cărți.
-Nu, nu mă tem de moarte, răspunde senină doamna elegantă. Mă tem să nu-mi fie distrusă frumusețea, mă tem că nu mă voi mai putea bucura de iubitele mele flori, mă tem de prea multa durere pe care moartea o va aduce iubitului meu.
Tânăra o privește iar, și iar îi șoptește:
-Frumoasă doamnă, iubitul meu a lăsat în spate o viață strălucitoare, pentru a mă urma, pentru a trăi periculos, obscur, vicios, oricum ar fi vrut soarta, numai și numai de dragul meu, deși știa că iubesc luxul și plăcerile vieții, că iubirea pentru el nu mă va împiedica să-i fiu necredincioasă. Să nu te temi de nimic…
Florile tale vor dăinui peste secole, povestea vieții tale va aduce lacrimi în ochii multor oameni, impresionați de candoare sufletului tău, la fel cum iubirea necondiționată pe care iubitul meu mi-a oferit-o va dăinui cât va fi lumea, înecată în lacrimile celor ce o vor citi.
Gazda, tușind ușor în batistă, zâmbește trist și spune:
-Am visat azi-noapte că viața mea va fi povestită și iertată de mulți, că cel ce o va aduce la lumină va scrie ”…femeii căreia educația nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste două cărări sunt durerea și iubirea.
Amândouă sunt spinoase; acelea ce o apucă pe această cale își sângerează piciorele, își rănesc mâinile, dar își lasă, în același timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului și ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te rușinezi în fața Domnului.”
Ca un răspuns la provocarea lansată de Rudolph, în care trebuia să găsesc personajele unor iubiri celebre, am ales să aduc la lumină astăzi două femei vestite din literatură, fără ca totuși să le dau numele, așa cum cerea Anca. Sunt convinsă că vor fi ușor de recunoscut, iar de nu va fi așa, voi reveni cu un update.
Proiectul Soniei a fost spriinit luna trecută pe blogul meu de către Maurice Mustangerul, eroul Călărețului fără cap. În viața reală, Semn spre Carte capătă o tot mai mare amploare, primește tot mai mult sprijin și vă așteaptă și pe voi să vă alăturați.
Dacă aveți cărți pentru copii și vreți să le donați, dacă doriți să cumpărați și să trimiteți cărți, dacă doriți să scrieți despre această campanie sau măcar să dați un share, dacă știți cumva copiii din familii sărace, care își doresc să citească, să se dezvolte, să evolueze, eu, Sonia și toti cei implicați vă așteptăm cu drag să veniți alături de noi la Semnul spre carte. Vă recomand să treceți pe la Mirela, care are fermecătoare povești pentru copii. Ar putea fi un dar minunat pentru proiectul Soniei.
Update: Cele două eroine sunt Manon Lescaut (găsită de Ana Marias) și Dama cu camelii (găsită de Gabriela).
Dialogul pe care l-ai imaginat tu îmi dă o temă de gândire. Pe una dintre femei cred că am deslușit-o, pe cealaltă… încă nu.
Îți mulțumesc pentru articol și pentru susținerea pe care am primit-o și o primesc de la tine. Și pentru povestea incitantă, bineînțeles.
Sunt curioasa unde ti-a fugit gandul… :)
Le cunosti pe amandoua, sunt convinsa…
Nu, nu imi multumi. Imi face o deosebita placere sa contribui, cu putinul meu, la aceasta campanie.
Eu habar nu am cine sunt aceste personaje, iar tema dialogului dintre ele mie nu mi se pare specific cultural romaneasca, ci e ceva crestin, mai degraba catolic, plus si stilul si atmosfera mi se par oarecum franceze, dar ff vag,habar nu am de fapt cu ce text sau poveste precisa le asociez, dar mie acest dialog mi-a sunat familiar francez plus catolic, nu stiu de ce.
Asta nu inseamna ca dialogul nu poate fi aplicabil si culturii romane, sau chiar si culturii germane sau scandinave sau chiar japoneze sau chinezesti. Nu inseamna nici ca ideea dialogului in sine este frantuzeasca, ci e probabil, celputin pe Europa, grecesca mai veche aplicata unor personaje care discuta dintr-o perspectiva crestina. Cred ca referinta laparfum sau la flori mie mi s epare catolica in primul rand deoarece par niste chestii asociate simbolic cu Fecioara Maria. Dar e ff vag. Habar nu amcine sunt personajele si mai ales lace naiba fac ele aluzie legat de cultura romana contemporana. Deoarece conflictul intre paganism si crestinism e mai vechi, nu e ceva asa de specific romanesc, desi desigur ca e regasibil si in Romania. Era vorba asa doar de literatura, ca eu prima oara am intalnit acest fel deatmosfera in asociatie cu un text francez, dar asta e si pt ca eu citesc texte in lb franceza, ca daca citeam mai mult in spaniola sau romaneste, e posibil sa fi asociat textul cu cultura sud-americana,naiba stie, habar nu am.
Ah, sorry, habar nu am de ce am avut impresia ca trebuie sa fie personaje din literatura romana, sau pertinenete culturii romane. Zau citeam asa cu gandul in alta parte. Daca apartin literaturii universale, mai mult decat sa ghicesc francez si catolic habar nu am. Chiar sunt curios daca am nimerit-o !
Esti foarte aproape si cred ca le cunosti, desi nu iti dai seama acum… Nu m-am gandit nici o clipa ca dialogul imaginat de mine ar putea trada originea personajelor, locul de unde vin… :)
Da, ai nimerit-o. E Franta! :)
Eeh, dacă erau personaje din cărţile SF le ghiceam imediat. Aşa mai greu. Oricum sunt aproape sigur că cel puţin una din ele este franţuzoaică!
Cat de aproape sunteti de adevar, voi toti… Da, Franta este prezenta… Macar din auzite, si tot le stiti pe cele doua doamne…
eu imi imaginez acest dialog undeva la anul 1800, desprins dintr-un scenariu de film.
Dialogul este imaginat de mine, iar anul ghicit de tine este foarte apropiat de adevarul din carti…
Ma gandesc la Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas fiul.
Da, una dintre ele este chiar Dama cu camelii… :)
Si mie mi-a zburat gandul la Dama cu camelii , banuiesc ca este doamna cea tanara , insa doamna in varsta habar nu am cine este.
Nici una dintre ele nu era in varsta, dar am spus ”tanara” pentru a le putea deosebi intr-un fel. Dar nu, nu ”tanara” este doamna cu camelii… :)
da, dama cu camelii este mai vizibilă. la cealaltă… încă mă gândesc… :)
O stii, psi, o stii sigur! Poate ca nu este evidenta, dar sunt destule indicii in articol… :)
Şi eu mizez pe Dama cu camelii, ea dă cele mai multe indicii. Al doilea personaj e mai misterios, ceva-mi spune că e din literatura română, nu ştiu de ce, dar cred că greşesc. Să fie tot franţuzoaică?
Tot frantuzoaica si tocmai am primit raspunsul corect pe fb, de la Ana Marias. Eroina este Manon Lescaut! :)
Numai pe Dama cu camelii am recunoscut-o.
Era si mult mai usor de recunoscut. :)
Pai nu ne zici cine sunt ?
Pai am spus intr-un comentariu inca de miercuri, apoi am facut si un update. :)
Dama cu camelii si Manon Lescaut. :)
Ah, da, sorry. Abia acum imi dau seama ca raspunsurile la comentarii sunt uneori ascunse si trebuie sa dai click ca sa le vezi ! Dar uite ca eu personal nu mi-as fi putut niciodata inchipui un acest fel de dialog teologic moral intre aceste 2 personaje ! Dar nu pt ca nu ar putea fi posibil, chiar este, insa am ramas total surprins si deosebit de impresionat de dialogul imaginat de tine !