În camera mirosind a parfum scump, a parfum de voluptate și a boală, așezată pe un scaun tapițat, stătea relaxată o frumoasă doamnă, îmbrăcată elegant, după moda vremii. În fața ei, pe celălalt scaun, cel ce dădea spre oglindă, ușor încordată, era tânăra venită în vizită dintr-un alt timp, dintr-un trecut tulburător prin intensitatea sentimentelor ce o stăpâniseră și prin stilul de viață ce o condusese spre lumi tot mai vicioase.

Tânăra începe să vorbească. O șoaptă îi este vorba, o mângâiere ce face bine doamnei bolnave:

-Deși ne desparte un secol, poveștile noastre de viață ne-ar putea apropia, pentru că sunt asemănătoare. Să nu te temi de moarte. Ea vine uneori grăbită, secerând vieți tinere de frumoase curtezane, lăsând în urmă suferințele bărbaților ce le-au iubit, sau numai amintirea unor tragedii, închise între file de cărți.

-Nu, nu mă tem de moarte, răspunde senină doamna elegantă. Mă tem să nu-mi fie distrusă frumusețea, mă tem că nu mă voi mai putea bucura de iubitele mele flori, mă tem de prea multa durere pe care moartea o va aduce iubitului meu.
elefant.ro

Tânăra o privește iar, și iar îi șoptește:

-Frumoasă doamnă, iubitul meu a lăsat în spate o viață strălucitoare, pentru a mă urma, pentru a trăi periculos, obscur, vicios, oricum ar fi vrut soarta, numai și numai de dragul meu, deși știa că iubesc luxul și plăcerile vieții, că iubirea pentru el nu mă va împiedica să-i fiu necredincioasă. Să nu te temi de nimic…

Florile tale vor dăinui peste secole, povestea vieții tale va aduce lacrimi în ochii multor oameni, impresionați de candoare sufletului tău, la fel cum iubirea necondiționată pe care iubitul meu mi-a oferit-o va dăinui cât va fi lumea, înecată în lacrimile celor ce o vor citi.

Gazda, tușind ușor în batistă, zâmbește trist și spune:

-Am visat azi-noapte că viața mea va fi povestită și iertată de mulți, că cel ce o va aduce la lumină va scrie ”…femeii căreia educația nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste două cărări sunt durerea și iubirea.

Amândouă sunt spinoase; acelea ce o apucă pe această cale își sângerează piciorele, își rănesc mâinile, dar își lasă, în același timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului și ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te rușinezi în fața Domnului.”

Ca un răspuns la provocarea lansată de Rudolph, în care trebuia să găsesc personajele unor iubiri celebre, am ales să aduc la lumină astăzi două femei vestite din literatură, fără ca totuși să le dau numele, așa cum cerea Anca. Sunt convinsă că vor fi ușor de recunoscut, iar de nu va fi așa, voi reveni cu un update.

Proiectul Soniei a fost spriinit luna trecută pe blogul meu de către Maurice Mustangerul, eroul Călărețului fără cap. În viața reală, Semn spre Carte capătă o tot mai mare amploare, primește tot mai mult sprijin și vă așteaptă și pe voi să vă alăturați.

Dacă aveți cărți pentru copii și vreți să le donați, dacă doriți să cumpărați și să trimiteți cărți, dacă doriți să scrieți despre această campanie sau măcar să dați un share, dacă știți cumva copiii din familii sărace, care își doresc să citească, să se dezvolte, să evolueze, eu, Sonia și toti cei implicați vă așteptăm cu drag să veniți alături de noi la Semnul spre carte. Vă recomand să treceți pe la Mirela, care are fermecătoare povești pentru copii. Ar putea fi un dar minunat pentru proiectul Soniei.

Update: Cele două eroine sunt Manon Lescaut (găsită de Ana Marias) și Dama cu camelii (găsită de Gabriela).