Skip to main content

Dialog cu timpul

Efortul de a rămâne calmă și politicoasă în dialog cu timpul îmi scoate însutit mai multe fire albe de păr decât încercările de a trage de timp. Îmi lasă uneori senzația că aș putea câștiga înfruntările verbale, apoi mă depășește cu câteva sutimi de litere, pe ultimul hectar de confruntare.

-Un secol de-ai avea la dispoziție, tot te-ai plânge că e prea puțin. Chiar sute de ani dacă ți-aș da, tot ar fi neîndestulători. Are Einstein o teorie conform căreia timpul care se scurge pentru un observator aflat pe un corp în mișcare este mai scurt decât timpul scurs pentru un corp în repaus. Coboară din caruselul în care te-ai suit și altfel mă vei înțelege.

-E doar o teorie pe care nu dau o centimă, bătrâne. De fapt, nu ești mai scurt sau mai lung. Felul în care noi, observatorii muritori, te percepem, face să ne pari diferit. Eu vreau mai mult timp concret, nu teorii iluzorii așternute în manuale.

Timpul oftează, trage ipoteticul eter în piept și încearcă iar:

-Un centenar de când fizicienii încearcă să vă bage în cap că totul este relativ – fără succes. Sunteți irecuperabili -> mai ales tu, femeie cu visuri irealizabile.

Mă strâmb cum pot mai bine, cu ochii la ceasul ce îmi arată că timpul se scurge pe lângă mine.

-Bătrâne, pariez pe un sutar că, dintr-o întreagă centurie, nici măcar a zecea parte nu pricepe teoriile voastre. Nu toți ne-am născut Einstein. Eu știu un singur lucru și lupt pentru el: ața vieții are prea puțini centimetri. Omul nu dispune de suficient timp pentru toate câte ar vrea și ar putea să realizeze. Rupe din tine, bătrâne, și dă-ne de doi cenți viață în plus.

Se scurge prin mine, se prelinge pe lângă și, din goana lui spre înainte, îmi strigă:

-Bea un centilitru din apa nemuririi. Sau învață să planifici mai bine părticica din mine ce ți-a fost hărăzită de ursitoare la naștere. Mă scurg, mă scurggg, mă scurggggg tot mai rapid… Ești tot mai în urmă… Învață, femeie, învață să mă cunoști, să mă apreciezi, să mă stăpânești. Învață!

Ediția cu numărul 100 a jocului blogosferic unde utilizăm câte 12 cuvinte a scos la rampă vedete de 100 de puncteinsutit, sutimi, centima, centi, centenar, secol, sute, sutar, centimetri, hectar, centurie, centilitru. Eu am ales să dezvălui fragmente dintr-un dialog pe care l-am purtat cu timpul. Cum le-au folosit alți blogări aflați doar dacă mergeți la Eddie.

41 thoughts to “Dialog cu timpul”

  1. Ei, vezi, tu ai câştigat lupta cu timpul – găseşti timp să scrii mereu câte ceva frumos pentru joc. :)
    Eu am pierdut – în ultima vreme am tot dat rasol, am scris ceva acolo, să fie. E musai să nu mă mai joc decât atunci când o s-o pot face aşa cum merită s-o fac.

    1. Multumesc mult! Uneori am scris si eu doar “sa fie”.
      Mi s-a strans inima cand am citit la tine ca vei participa mai rar – spre deloc. Probabil imi voi gasi alta jucarie daca tu renunti…

      1. Ar fi MARE PĂCAT să renunţi la o jucărie atât de frumoasă doar fiindcă o s-o folosesc eu mai rar.
        (Eu am prea puţin timp şi prea puţini cititori. Tu nu ştiu cât timp ai, dar cititori ai, cu siguranţă, mult mai mulţi decât mine.)

        1. Pai nu as vrea sa renunt, dar nici sa raman singura care tine jocul in viata. :)
          Este posibil sa am ceva cititori in plus, insa putini gusta acest gen de texte. ;)

  2. ce interesant! n-am mai avut acest gen de joc! dar mi se pare destul de greu, trebuie sa alegi cuvintele cu mare atentie, sa le impletesti asa cum trebuie. oricum, mie imi place mult cum scrii. pe cand o carte? ai avea succes, zau. ai un talent al cuvintelor, stii unde si cum sa le asezi

    1. Jocul este vechi… Cuvintele sunt, in general, alese de gazda. Uneori ii mai oferim si noi cate o duzina de cuvinte, cum a facut de aceasta data Vero.
      Eh, este o mare diferenta intre un articol de blog si o carte… Dar iti multumesc!

  3. Timpul, bata-l vina! Niciodata nu e destul, mereu mai avem ceva de facut…
    a iesit un text fain ( ce de oocei
    Dar totul e relativ , citandu-l pe Einstein, cat timp sufletul e tanar, restul nu conteaza!

    Btw , ti-a ieist textul ( ca de obicei, ne-ai obidnuit ) !!!

  4. Frumos dialogul Vienela, pentru aceasta duzina aniversara!
    Ma intreb uneori, evident retoric, daca s-ar fi intamplat sa fim nemuritori, oare chiar am realiza atatea cate facem intr-o viata mai scurta sau ne-am pune pe tanjala pentru ca am avea tot timpul la dispozitie?

    Seara faina si o saptamana dupa dorinta! :)

    1. Mai mult ca sigur ne-am pune pe tanjeala. Eu, desi ma plang ca nu imi ajunge timpul, tot imi bat joc de el de multe ori, cand am senzatia ca e destul…
      Numai bine iti doresc! :)

Leave a Reply